Sa traiesti!

Uitasem.

La multi ani, my precious[sssssssss] bisex little blog! Thanks for recording my everchanging moods and generally, psychological shit for posterity.

A straight girl's gaydar over me

Vineri seara, dupa ce eu uitasem cum e sa stai in prima jumatate a noptii acasa, ma reacomodam cu situatia [duminica seara - clubbereala, luni seara - vodca si barfa girl power, marti seara - Badea la fetele de la 104, miercuri seara - vodca la mine, niste dans si niste frecat menta la baieti in camin, joi seara - biliard] stand cu incapatanare in camera si uitandu-ma la 300. Cu ocazia asta mi-am adus aminte placerile din vechi pe care mi le aducea o mare tremuranda de barbati aproape goi. Si buni. In sfarsit, iau eu o pauza dupa ce inundasem tastatura cu bale si ies la fumat. Pe hol, ma intreaba colega de camera:
- Cum ti se pare filmul?
Si inainte sa apuc sa raspund:
- Cum ti se pare tipa?

Am I that obvious? Even when I have all the reasons not to be?

Asadar

Concluziile preliminare ale celei de-a patra saptamani de studentie sunt:

Fizica poate fi foarte fun cand se incheie cu vodca [de fapt, unde e vodca e fun indiferent de ordine] si barfa ca-ntre fete [am stat cuminte, I swear].

...

Sunt pasionata. Dar din exterior se vede obsedata. And that's for someone who's known me for less than a month.

Moody little me

Stiti, cateodata imi doresc sa omor pe cineva [nu asa random, cineva anume, pe care urasc cu patima in momentul respectiv si ii urez tot raul si toata durerea din lume chiar daca nu mi-a facut absolut nimic si totul se desfasoara in imaginatia mea hiperparanoica si bolnava] si a doua zi respectiva/ul imi e perfect indiferent[a], dupa care sa urmeze sinusoidal o serie de stari osciland intre ura infinita si dorinta de a imparti suferinta in stanga, dreapta, dar mai ales centrul ei/lui si spleen uniform si omogen.

Dezamagirea zilei de azi

La chioscul din camin n-au vodca. Trebuie sa ma aprovizionez din afara, futu-i regia ma-sii. M-am resemnat cu doua timisorene, ca nici timisorence n-aveau si oricum I'm not in the mood for women. Simt cum revin la obiceiurile apuse si ma apuc de vodci. Pentru cine e interesat si vrea sa imi faca un cadou cu grade care nu e raportor sau termometru, am schimbat marca. Vreau Absolut. Nu stiu de ce. Se pare ca se mai schimba si gusturile.
Ma retrag la berile mele si tigarile solitare, de care profit cat mai am bani.

La mathematique de l'amour

Tot frecand netul in camin [unde apropo trag cu 10 mega pe secunda de pe hubul regiei] am gasit o reprezentare vizuala a pasiunii mele analitice. Ain't math pretty?

cifrele alea este ecuatia respectiv functia, si inimoarele este graficul. how cool is that?

Si niste fractali care, pentru necunoscatori, sunt tot un fel de functii, sau, ma rog, reprezentarea grafica a unor feluri de functii.

In Riemann, Hilbert or in Banach space
Let superscripts and subscripts go their ways.
Our asymptotes no longer out of phase,
We shall encounter, counting, face to face.

I'm Dana

according to Facebook.

Maybe it's an unwritten law, that Alice should fall in love with Dana. Well, this Alice over here is currently just fucking attracted. Particularly because that Dana is annoyingly straight. But hey, so was Dana Fairbanks. Of course, I'd rather have my Dana alive. And I'd rather not get that obsessed. [Again.] Only time will tell. Everything will be fine. As long as no Phyllis crosses my road and no Lara crosses hers.

LE: Quizilla says I'm Alice. Bufni says I may be Lara as well. I just hope I'm not Lisa too, that would be depressing disgusting.

LLE: Jodi. Yeah, I'd have Bette steal for me. But I'd rather have her shut the fuck up and quit the bossy shit, no matter how deaf I am.

LLLE: MySpace says I'm Helena. Am I having a severe personality disorder or are these quizzes slightly inaccurate?

LLLLE:

bette

83%

alice

67%

kit

50%

carmen

50%

jenny

50%

tina

50%

dana

17%

shane

0%

Great. And to think I'd soooooo go for Marina!...

Am inviat!

Impropriu spus, intrucat nu am murit niciodata. Am trait fara inima vreo ora si ceva, acum multi anisori, dar asta nu se pune. Doar am luat o scurta pauza luna asta, ca sa am prilejul sa-mi pun gandurile, sifonierul si perechile de pantofi clandestini in ordine, totul ca un preludiu apetisant al plecarii la facultate. Mult asteptatei plecari la facultate. De cand m-am intors de la mare, nu s-au intamplat prea multe lucruri interesante si/sau demne de povestit, dar hei, sa fim seriosi, cand m-a oprit pe mine atata lucru de la a bloggeri? Niciodata, de cand m-am apucat - si nu de blogul asta, ci de cele multe care l-au precedat si care au sfarsit abandonate. Di e bine sanatoasa, daca va intrebati. Incepe si ea faculta ca tot omul, m-a fericit cu o despartire lacrimogena cu group hug si toate dulcegariile de rigoare; nebuna e pe la Slobozia acum, coace subiecte de cearta pentru urmatoarea noastra intalnire [programata de ea in week-end, perspectiva care ma exaspereaza - nu poate sa-mi tihneasca si mie patul de la cucurigu din camera de camin!!!]; Bigu sapa transee, bat la pariu, de plictiseala, fuge dupa muste, mananca papadii, chestii de-astea canine; in sfarsit, toata lumea-i fericita si cu lacrimi pe obraz. Bai, nu stiam ca mutatul asta e asa mare sfaraiala. Bine, acum ca m-am instalat [si tre sa ma apuc urgent de upgrade-uri] nu mai e asa o scofala impozanta, dar zilele astea a fost. Adica simplul gand ca imi parasesc cei 30 de metri patrati ai camerei, patul de la parter [si mai mare decat aista], biroul numit Vraiste, balerinii inalti si botinele, javra, lampile presarate prin toate colturile camerei si nu numai, televizorul, cartile samd pentru camera de camin [care btw, arata mult mai bine decat ce stiam eu ca inseamna o camera de camin romaneasca] a fost destul de deprimant. Ceea ce m-a facut sa petrec mai mult timp decat de obicei stand degeaba si holbandu-ma la pereti, sa n-am chef de Stargate [pentru care am dezvoltat o obsesie bolnava si aaa! ca tot veni vorba, n-am luat dvd-urile cu Atlantis, baga-mi-as, si n-am la ce ma uita] si o data sau de doua ori, dar nu mai mult de cinci, am fost pe punctul de a imi scurge ochii. Si nu ca si consecinta a nasului lipit de monitor. M-am jucat cu bigu in ultima saptamana cat nu m-am jucat in toti anii - fara acele cateva luni cand era o chestie mica, bulgaroasa si cu disproportionat de mult par. In sfarsit, I wasn't exactly myself. Si n-am revenit la formele originare decat dupa ce ai mei s-au imbarcat si au purces pe drumul de intoarcere, lasandu-mi involuntar mana libera sa savurez prima tigara in regie. Si acum, dragi tovarasi si pretini, nu-mi ramane decat sa va transmit un gratios salut din P9, resedinta mea cea noua. Servus!

Patriotism

Sunt 54% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (51 - 70 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Catching up

Intrand eu azi din curtoazie si nimic altceva pe propriul meu blog, am observat cu stupoare ca amintirile mele cum ca as fi postat un lung si indestulator feedback despre munte sunt false si ca in tot ast timp omenirea, netul si universul au crescut concentric nestingherite fara sa stie ce am facut eu la munte. Ma intreb cum de n-a venit Apocalipsa. O fi inceput, dar n-a ajuns pana la noi. E criza, transport scump, alea alea. In sfarsit. Stati sa-mi revin dupa soc. Nu aveam nici o intentie de a poista azi, intrucat sunt [deja de multe saptamani] in pana de idei, nu am chef de scris, unde mai pui ca am reusit sa pierd date digitale, ceea ce nu mi s-a mai intamplat pana acum - inteleg sa pierzi un document word, un programel de 2 lei, un patch, o chestie, dar eu am pierdut 3 sezoane Stargate, pe care nu le gasesc pe nici un drive de la A la M, fara B. Cum am reusit? Nu stiu. E o chestie de talent. Desi ma recunosc invinsa in fata unui amic si companion de litoral [in afara de a merge la mare in acelasi grup n-am impartasit alte activitati] care m-a detronat in domeniul cascateniei, si am baut pentru asta. Teoretic, cum imi facusem eu planul bloggeristic, ar trebui sa povestesc pe larg toata patania sa in curand, dar cum nu m-am dat mare cu realizarile de la munte, povestea cu detectivi din seara de 31 august 09 va trebui sa mai astepte.

16 august 2009, vreo 5 jumate dimineata, eu, Puix cu consortul si o blonda ne inghesuim intre bagaje care imitau Meridionalii si acaparau cam tot locul locuibil cu aer respirabil din masina, incercam sa gasim o pozitie cvasicomoda, dar ne resemnam cu singura pe care ne-o permit circumstantele, ne inarmam cu rabdare si stoicism si pornim la drum spre Moeciu. Am incercat, cu un aer intelectual, sa imi continui lectura, pe care aveam de gand sa o si desavarsesc o data ajunsa la fata locului, dar, oricat de putin solicitant ar fi Decameronul, tot mai relaxant e sa te uiti pe geam, asa ca mi-am abandonat repejor initiativa si l-am luat in brate pe dolce far niente. In plus, 7 este o ora inumana pentru mine si nu ar trebui sa existe pe cadranul diminetii. Eh, una peste alta, la 7 eram deja departe, in jur de 9 eram in Bran, eu fumegand ca un samovar ca o bricheta de 1 leu brailean e 3 lei turistici, noi fumegand in grup ca de cand n-am mai trecut p-acolo nehalitii astia au pus taxa si de intrat in curte, si macar de-ar fi fost asa mai de bun simt, pentru buzunarele noastre de studenti, dar era 6 lei. Care v-o da voua 6 lei, toti mai vazuseram castelul, eu m-am multumit sa-i fac o poza turnului din afara curtii si sa scanez zona pentru tuica - ordered by nebuna herself - si in curand ne-am luat rotile la spinare si am purces. Stim cu totii ca Moeciu incepe unde se termina Bran, iar aceasta granita a devenit deja ceva iluzoriu si inutil, doar ca sa incurce postasii. Totusi, din Bran am mai facut un sfert de ora cu masina pana la vila din Moeciu de sus, dincolo de Chisatoare, pentru cunoscatori, o zona superba, care mi-a taiat respiratia. Fiind inca 10, ne-am hotarat sa asteptam politicosi pana la 12, ora oficiala de eliberare a camerei, luand la cunostinta faptul ca locatarii erau bucuresteni. Nu am remarcat cu tarie originea lor cosmopolita totusi pana nu s-a facut 1 si ceva, timp in care ei isi aprinsesera gratarul si nu dadeau nici un semn cum ca ar fi pe punctul de a pleca, iar noi stateam ca cucuruzii cu bagajele in masina parcata afara, ca in curte n-aveam loc. Mama voastra de bucuresteni nesimtiti. Le-am urat un DN1 cat mai aglomerat cu putinta in repetate randuri, pana s-au carat, si ne-am luat in sfarsit in primire camerele. Dupa care am pierdut vremea cum am putut mai bine si mai fun, inchiriind un atv [care nu "v-ati dat cu" atv-ul pe drum de munte, in panta, ati dat banii degeaba :D super zdruncinaturi, super fun, I would soooooo do it again], spargand seminte si urcand dealul din curte, care beneficia de poteci spre Fundata, cea mai inalta localitate - ma rog, localitatea situata la cea mai mare altitudine - din Romania si asa mai departe. Intr-un final, am declarat ziua incheiata si ne-am culcat cu planuri mari.
A doua zi, inspirati de bucata de drum parcursa cu gafaieli spornice in ajun, am luat-o si pe Puix de o aripa si pe nepoata gazdei, o pustoaica de sapte ani in prezent, dar pe care eu deja mi-o imaginam ca pe o fecioara a muntelui, o robinhooda, intelegeti ce vreau sa spun [si care a devenit imaginea idealistica a viitoarei mele fiice] de cealalta aripa - blonda fusese cat pe ce sa ia o gura de asfalt si se pensionase momentan - si am desavarsit drumul, ajungand per pedes la Fundata, unde am intalnit primul vitel din lume care semana cu o caprioara. Doar corpul era de vaca. Si, pe langa vitelul Bambi si suratele lui cornute, cel mai fricos berbec intalnit pana acum, sau poate cel mai exasperat de paparazzi si care s-a ascuns din cauza lor in creierii muntilor, intrucat parea destul de deschis spre conversatie, asa ca de la berbec la berbec, pana cand scoteam camera din husa. In momentul ala o rupea la fuga si se ascundea intre ugere. De ce, n-am sa inteleg. Si n-aveam blit. In cele din urma, ne-am intors in Moeciu, prevazand o febra musculara monstruoasa - care n-a venit - si bucurandu-ne de oaspeti noi, o familie moderna si emancipata din Calarasi, vecini de palier, si o alta din Iasi, ceea ce ne-a rotunjit grupul tinerilor cu inca un muntean si doua moldovence indelung admirate si intelese gresit [adica pareau infumurarea in persoana, ma rog, in doua persoane, dar secretul era sa fii amabil. S-au dovedit fete de treaba, si vorbeau fara accent/acshient, ceea ce m-a bucurat foarte, pentru ca eu am o problema cu acshientul moldovenesc]. Facand cunostinta cu noi, CL a ajuns la concluzia ca suntem, cu el cu tot, trei baieti si trei fete, in total cinci, ghici cine era de-amandoua sexele - Iasiul era de vina! si ne-am amuzat copios in stil baraganean pana pe la miezul noptii, cand am dat stingerea.
In ziua a treia, orice am fi facut dimineata - diminetile nu au fost ceva prea important, erau prilej de mancat, asteptat sa se scoale Puix, stat la taclale cu nea Gheorghe si fumat matinal in balansoar - stiu ca dupa-amiaza a fost trista pentru mine, sfarsind ramasa pe bara. Hotarata sa nu plec de la munte fara sa calaresc - CAI - am batut la poarta unde scria cal de inchiriat plina de entuziasm tineresc doar ca sa fiu trimisa inapoi fara mari menajamente, intrucat calul nu era acasa. Reveniti peste vreo ora jumate. Era vreo 5 juma. Adica sa vin la 7? Veniti la 8. Aaa, bun asa. La opt sa fie. Si m-am intors acasa, necracita, negalopata, intr-un cuvant, cu coada intre picioare, in loc de sa. Acasa, peisaj dezolant - IS nu se intrezareau pe nicaieri, fetele faceau mancare si baietii plecasera cu munteanca la stanca. Care stanca? O stanca de pe-acolo. Drept pentru care eu nu aveam absolut nimic de facut, decat sa imi blestem existenta si sa urc, de draci, insuportabila panta de la poalele dealului, fara poteca si fara bete, ca le luasera baietii. Asa ceva mi s-ar fi parut in mod normal science fiction, dar alternativa era sa stau in bucatarie, asa ca am urcat panta aia ca o capra neagra. Si am si coborat-o. Go me. Si dupa ce s-au intors si baietii, exaltati la maximum de mica lor excursie [moment cu mine indesandu-mi unghia in gat si regretand ca le taiasem scurt] am purces sa-mi revendic martoaga. Care s-a dovedit a fi armasar, ceea ce mi-a marit un pic pulsul la inceput - eu ma aveam la activ doar o iapa batrana, asadar perspectiva unui mascul june si feroce m-a facut sa tremur un pic in sa inainte sa incalec - dar dupa indelungi asigurari cum ca Misu e cuminte si Misu n-a cabrat decat o data si Misu e prietenos, dupa mangaielile de rigoare si innoirea juramantului ca o sa ador caii mai mult ca orice alte animale tot restul vietii, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Si chiar daca Misu, lihnit dupa 12 ore de tras la caruta, se oprea din boschet in boschet sa molfaie vegetale, tot se cheama ca am calarit. Si tot n-am apucat galopul. Fir-ar! Dar macar de data asta am tinut fraiele, chit ca era dirijat din ham. Nu-i bai. Am calarit. Mi-am implinit scopul verii 2009. Asa ca m-am intors cu gura pana la urechi si picioarele pana la luna, si am petrecut cu CL si IS, ne-am uitat la meci si ce dracu am mai facut.
Ziua a patra, ultima zi, a fost un triumf desavarsit, pentru ca am urcat cu totii la stanca. IS fusesera plecate toata dimineata si nu mai aveau benzina, dar noi eram fresh, eu, surescitata la maxim, avida de munte, stanci, cataroaie, chestii d-astea, baietii avizi si ei dar poate mai putin entuziasti, Puix, cea mai amuzanta aparitie din lume, oferindu-ne scurte, dar dese momente de divertisment montan condimentat cu isterie si teroare, si blonda, care era si ea p-acolo, mai energica decat ar crede-o oricine o cunoaste. Si eu am urcat si PE stanca. Am declarat acest lucru ca fiind realizarea cea mai mare din viata mea de pana acum. Ma cac in ea de facultate, eu am urcat pe o stanca. Mare. Size matters. Se stie. Si am si coborat. Ma iubesc. Niciodata nu m-am iubit mai mult decat in ziua aia. Ma iubesc si acum pentru atunci. Multumesc pentru aplauze, ma iubiti, da, si eu ma iubesc. Nu stiam ca poate incapea atata mandrie de sine intr-un singur om, chiar si unul narcisist ca subsemnata. Pot sa ma mai laud? Imi place. Am urcat pe stanca, am urcat pe stanca.....
Si ca sa incununam ziua cum trebuie, am stropit toata treaba cu whisky de la vecini. Nu, nu ne-au servit. Dar cine e atat de prost incat sa lase bunatate de JB in camara, in vazul tuturor, primul lucru de care dai cu nasul cand deschizi usa, nu are decat de suferit in viata. Lasa, ca in stomacele noastre a stat mai bine decat ar fi stat intr-ale lor, daca ar fi ajuns vreodata acolo. Noroc cu noi, care l-am salvat de la asa o soarta crunta.
A cincea zi am plecat. La 4 eram acasa, asa ca nu am ce povesti. Una peste alta, in patru zile la munte m-am distrat cat pentru patru luni. Inca mai am din distractia aia, am folosit resurse si la mare, unde am avut prilejul de a ma plictisi. In 7 zile mari si late, dintre care una am pierdut-o pe drum. From the beginning:

Prima zi. Tren la 4 jumate din Faurei, dimineata bagaje, la pranz Stargate, la 2 am purces sa-i pescuim pe baieti, eu eram superincantata ca imi gasisem colega de camera si ca ma costa cazarea la jumate, vremea era frumoasa, soarele sus pe cer, se promitea a fi o saptamana ok. Dar aparuse o problema. Colega mea nu reusea sa dea de maica-sa. Plecase s-o caute in timp ce eu plecam din Braila, promitandu-mi ca o sa vina ori pe ultima suta de metri cu trenul de 4 jumate, ori cu ala de seara daca nu-l prinde pe asta, numai sa fie totul ok. Un pic ingrijorata, am plecat totusi, cu baietii la bord - doar ca sa aflu, intr-o carciuma din Faurei, ca mama fetei nu raspundea la telefon pentru ca nu mai era in viata. Fusese ucisa. Stii, nici nu-ti pasa de chestiile astea cand le vezi la televizor. Zici eventual, vai saraca, saracu, saracii, ce-or fi, si astepti urmatoarea stire. In rest, nu dai doi bani pe moartea unui om si pe familia indoliata care ramane in spate. Dar cand te loveste, cand loveste langa tine, atunci, abia atunci stii despre ce e vorba. Ca daca e s-o luam asa, am auzit de enspe mii de crime la orice emisiune de stiri de la orice ora, pe orice canal. Vai saracii, ce psihopat, nu-mi vine sa cred ca se poate intampla asa ceva si alte replici de gen, pe care nu le simti aproape deloc. Dar sa aud de o crima in imediata mea apropiere. I-am dorit pe loc si din suflet, cu toata sinceritatea de care ma simt capabila, asasinului, cea mai cumplita viata si o moarte umilitoare si chinuitoare, dureroasa, publica, daca se poate, sa o vad si sa ma desfat cu ea. Pentru un astfel de om, o scursura ca el nu as zice niciodata gata, e suficient. As sta sa il privesc cum moare, cum sufera, cum se chinuie, oricat de dezgustata as fi, pentru ca a ranit pe viata pe cineva apropiat mie. Chiar daca nu a fost vorba de o prietenie intre mine si ea, ne stiam, ce naiba, urma sa stam impreuna o saptamana, si gandindu-ma la ce suferinta cumplita, prin ce clipe oribile trece, l-am blestemat cu ardoare si cu dorinta sincera sa se implineasca. Si imi pare rau, serios, ca o sa duca o viata comoda in puscarie, de unde a si iesit, pentru buna purtare. Ooo, iti doresc sa ai parte de cele mai rele batai, de tratamentul cel mai imputit, sa vina criza peste sistemul de detentie si sa n-aiba ce sa-ti dea de mancare, sa flamanzesti si sa mori chircit de durere. Si sa stii ca asta iti ureaza si toti ceilalti care o stim pe fata pe care tu ai lasat-o orfana. Tata zice ca te-ar spanzura. Eu mai degraba te-as omori cu pietre, ca pe vremea lui Hristos, si as chema si ProTV. Si Antena, si Realitatea, si, de ce nu, Euro News, CNN and friends. Sa ti se faca moartea cunoscuta pe mapamond. Dixit.
Revenind la mare, mi s-a cam dus cheful de povestit, ma umplu de ura si amaraciune cand ma gandesc la chestia asta, in primele zile nu puteam sa nu ma gandesc si sa nu ma simt vinovata ca eu sunt la mare si ma distrez de bine, de rau, in timp ce ea trece prin ceva ingrozitor, nemeritat si ireversibil. Oricum, fata de munte, care a fost mai divers, mai energizant, la mare am vegetat destul de mult, am facut 2 gratare, nu m-am imbatat deloc, poate pentru ca nu am baut mai mult de o bere in White Horse, mi-am facut unghiile albastre, am facut plaja, dar nu se prea vede - m-am bronzat putin de tot - am dansat, am dat din cap, am fost si-n Ring sambata seara, cu sapte femei care dansau lasciv pe scena, eu ma uitam tot la ala de dansa pe langa ele, era o piesa masculina rara, de colectie, mi s-a facut rau tare in McDonald's in Constanta si am imbratisat buda locala, dupa care am adormit in tren [eu nu pot sa dorm in nimic care se misca. Si in paturi stationare adorm greu, vreo 20 de minute dupa ce ma culc. ATAT imi era de rau.] si am umblat belalie prin Costinesti dupa vodka, de ale carei proprietati curative m-am bucurat din plin, am vazut Jupiter si satelitii pentru 2 lei, am mancat porumb fiert si shaorma [inainte sa imi fut matele, bineinteles] si mi-am invins groaza de mare, intrand in ea si bucurandu-ma de valuri ca un copil mic. A fost totusi o experienta initiatica - first time la discoteca, first time in mare, first time intr-o barca gonflabila [si cu respectiva barca - sparta, dealtfel - pe mare, udata de valuri si tipand cu incantare infantila], second time par indreptat cu placa, doar ca de data asta aratam foarte straight, posh si daca mi-as fi reformulat tinuta vestimentara cred ca as fi putut fi chiar o pitzi. Pana una alta, imi aduc aminte cu placere de mare. Hai ca a fost bine, hai ca a fost fun. No more close&drunken encounters, no sex, unfortunately, dar m-am obisnuit deja cu somajul si am inceput sa ma complac, no betii, desi am dat la boboci, no weird unnatural stuff that I sometimes happen to do. Doar Radu, in sfarsit, un om mai cascat decat mine, care a declarat la politie ca i-a fost furat telefonul, pe care il uitase acasa. I know, I know, it's a lot more fun when it happens and you're there to see it, witness his horror and then his laughter. And then have some champagne to celebrate. Hurra!

Well, m-am intors si de colo, si de colo. Mai ramane sa plec sa-mi iau in primire vagauna camera de camin, si mai incolo cica plec la facultate. Ne-auzim din Regie, ca pan-atunci nu stiu cand m-o mai plesni cheful de bloggerit...