Zilele astea am avut gramezi de sentimente si feeling-uri contradictorii. Si m-am simtit foarte, foarte naspa. De data asta imi place sa cred ca n-am dat-o-n bara io cu mana [si bara] mea, dar parca tot pe undeva prin zona aia e. Daca pana acum, cu Di si cu variantele si cu toate alea eram totusi chill pe fundal de muzica irlandeza, House si Stargate [de cand s-a terminat TLW, cel putin] acum, cand ar trebui sa fiu asa pe norisori without a care in the world, cu telefoane care inca taraie ca sa ma felicite oameni, cu tanti colege cu mama care imi trimit chestii, cu toata lumea vesela, cash in portofel, cardu' alimentat, facultatea la o zvarlitura de bat cu fisele de preinscriere deja printate completate si semnate, totul ar trebui sa fie misto. Pai nu-i. De ce? Degeaba. Uite, prototip de zi perfecta: dimineata somn pana tarziu, o scurta excursie pana la liceu, luat adeverinte de bac, fumat asa ca de la revedere in buncar, apoi un drum scurt pana la bunici, vreau bani-poftim, inapoi acasa la un stargate si-un kil de caise + un ice coffee, dupa-amiaza shoppareala cu bufnitoiul pentru ziua lu Puix, doar ce-am ajuns, dealtfel, diseara petrecere cu gratar, haus si manele, whisky si ce-o mai fi, paaana maine dimineata. Nu tu pereche care sa te frece la melodie ca unde esti, de ce nu raspunzi la telefon, de ce nu pot sa vin si io diseara etc. Nu tu nebuna [e de garda] care sa iti serveasca binecunoscutul "nu pleci nicaieri pana nu arata camera ta luna" [mereu m-am intrebat: cu craterele aferente?]. Nu tu mate, nu tu fizica, nu tu bac amenintator si urat care sa te sperie, degeaba, se pare, dar sa te sperie oricum - intr-adevar, infricosatorul bac, dupa cum mi s-a spus in repetate randuri de absolventi, dar nu am vrut sa cred, nu-i mare sfaraiala - nimic, deci, care sa poata fi considerat factor de stres. Si totusi. Eu ma simt ca dracu. In boxe urla Xandria, care cu toata delicatetea vocii feminine si armonia acordurilor gotice, e disturbing dupa saptamani de Blackmore's Night, Enya, Libera si prietenii. Am savurat The Strangers, eu care nu ma uit de felul meu la filme de groaza, nici macar daca sunt cu Liv Tyler, pentru care dezvolt o noua infatuare platonicontemplativa. Sunt intoarsa pe dos. Nu am noutati. Dar asta, la urma urmei, e ceva cotidian si obisnuit, eu sunt aia care nu are nimic de zis despre ea, nu ca n-ar vrea sa zica si ea ceva; chiar n-are. Doar ca ma afecteaza acuma. Chiar asa, in viata mea nu se intampla nimic. Dupa cum Romania e tara in care nu se intampla niciodata mai nimic si Braila e orasul in care orice intamplare e vazuta cu ochi circumspecti si neincrezatori, in viata mea nu au loc nici un fel de evenimente. N-am ajuns atat de disperata, incat sa consider bacul sau admiterea un eveniment. Eveniment va fi plecarea definitiva la Bucale. Dar, pana atunci, nu se intrevede nimic care sa-mi lumineze orizontul. Sufar de plictiseala morbida, si ma afecteaza la cele mai inalte, dar si profunde niveluri ale existentei. Pana acum ma lasa rece. Acum mi-am instalat Spleen v2.1. Dezamagire de sine.
N-am mai avut de mult o agenda asa de ocupata. M-am obisnuit cu statul degeaba, imi intrase in sange, era in aerul respirat. A trai = a sta degeaba. Sau a functiona pe pilot automat, cu nasu-n hartoage, butonand cu o mana si scriind hieroglife cu ailalta. Dar acum, in perioada asta bizara si ironica dintre bac si admitere, viata mea linistita si plictisitoare a fost data peste cap. Fosti si viitori colegi ma cheama sa facem probleme de mate si/sau fizica. Lumea da petreceri. Am patit-o chiar si sa fiu sunata si intrebata daca ies, ceea ce nu s-a mai intamplat cam dintr-a opta. De cand cu messul asta, mama ei de tehnologie. Gratare dupa gratare. La ics, la igrec, la lac, azi chiar si la mine [ceea ce implica trecerea mea ex abrupto la munca de jos: sterge masa, scaunele, pune husa la balansoar, fa rost de farfurii tacamuri etc, matura curtea, fa curat in baie, evacueaza paianjenii si asa mai departe]. Shoppareala, inghetate, vin, foi inutile de care ma agatam cu dintii pana nu de mult, alergatura la domnul notar Loi, adeverinte, dosare, poze, fise de inscriere si ingrijoratorul AMR 10. If there's anything left of my mind, I'm losing it.
