2...3...si: CAMIIIIIL!!!!

CAMIL!!! Camil!!! Camiiiiiiiiiiiiiiiil.
Adica invatati cu toata generatia voastra de prosti nuvela, ca nu s-a dat; Luceafarul, ca is 120 de ani de la moartea lui Eminescu; Iona, ca-i nush ce an aniversar Sorescu; Barbu si Stanescu, ca de cand cu calamitatea de acum 2 ani cu traditionalismul nu se mai risca elevul sa sara peste poezie, in special peste aia careia oricum nu ii dadea nici o atentie pentru ca nu o intelege; Dacia literara si Junimea, pentru ca profesorii is ofticati ca n-au bani si trebuie sa se razbune pe cineva.

Si primim Camil Petrescu, dragostea noastra cea de toate zilele, the little black dress, primul roman romanesc citit care ne-a placut [urmat de Cel mai iubit dintre pamanteni, pe care l-am exclus din lista to-do], pe care l-am frecat la mai multe teze, l-am intors pe toate partile si care acoperea [cu stilul nostru de a trage de orice varianta unde nu precizeaza alt autor pana iese cu stralucire Ultima noapte] 25% din variante. La o treaba ca asta, orice observator din afara zice ca d'oh cele mai mari sanse sunt sa pice asta. Daca pe bune merge la atatea. Si merge, ca doar de-aia e little black dress. Dar martorii la evenimente si, in acelasi timp, victimele - in speta, noi - ar fi putut sa jure azi pe la 9 ca vezi ce Leoaica tanara, iubirea ne trantesc nenorocitii astia de ne sinucidem in masa sau Iona pica, iremediabil si irevocabil [si bineinteles nimeni nu stie Iona. Except for Bufni. Who knows all sorts of weird stuff.]

***Dupa teza, Ioana recita in Dreams pasaje intregi, interminabile, din Iona. De ce? Because. Preferam partea cu nitrati/nitrili/nitruri, dar in momente de euforie ca alea cand iti pica Ultima noapte la bac nu prea mai conteaza daca recita lumea in jurul tau Iona, Hamlet, Iliada sau Rapid-CFR. Totul e frumos si perfect.***

Si dupa ce am ajuns la concluzia ca daca o fi varianta 25 scriu Camil [d'oh] paralel cu Calinescu si, 5 minute mai tarziu, va fi Maiorescu clar, am izbucnit cu chiote si aplauze, propagand unda de extaz pe coridor. In urma comisiei se facea auzita fericirea pura. Sper ca nu si-au inchipuit ca ii aplaudam pe ei, desi prostia totusi nu are limite; ei, in fond, sa creada ce-or vrea. A fost Camil. Totul a fost frumos si perfect.