Aleris Says

Cut.

2012-01-17T02:17:00.002+02:00

Dear unmissable,

I've replaced you.

I have nothing better to call him. So I'll just go on calling him the unmissable, cause you no longer have any right to be called so. I've finally allowed myself to miss you. I just no longer needed to.

Dear unmissable,

How did I love you? Please tell me how I did it. Cause I remember it hurt less. Maybe my memory has somewhat faded in all these years, or maybe I just loved you in a different way. Tell me which way that was. Tell me how the devastation eating me from inside out put a smile on my face and no tears in my eyes. Tell me how I built a life around leaving you. Please, make it worth the while you loved me and tell me what I'm doing wrong now.

Surely, something must be awfully wrong. I know pain, and pain is what makes me stronger, prettier and a better fuck. Then what God-forsaken thing is this terrible feeling? The only common link with pain is the craving of a bottle in my hand and a cigarette in the corner of my mouth. But the crushing feeling in my chest, my wet eyes, my hands stuck in a position of desperation, this dreadful loneliness - what is this? Please, please, dearest ex-unmissable, don't just let yourself replaced like this. You must have some dignity, or smth. Maybe I'm lucky enough and you still love me, so you can come rescue me. Somehow.

Luck. I have loads of it. It passes my exams. It spits the right words out of my mouth. It generates money in the pockets of old forgotten unwearable jeans. It's utterly absent when I fall in love.

I said once that I'd always be damaged enough to write. I must say, with the risk of sounding self-absorbed, it was one of the very few times I was wrong. Never for the past 20 months have I felt able to put down something at least coherent. God, love. Inappropriate, invasive, insensitive love. It's cancer. It's narcotic. It's lodged in there, growing inside you, covering your heart like an unbreachable kevlar mesh, it's protective, your heart beats freely, unafraid, wild, strong, it's like being high, it can beat faster, nothing can stop it, it's being kept safe, it can be illogical, it can be stupid, it can be anything it wants, it can't be hurt, people can die, friends can leave, nothing can break it -

then Alice remembers being a pain junkie and walks away

- and it's broken. The unbreakable fucking kevlar mesh breaks. And the pieces tear your heart into slices. Blood is everywhere. It can't beat right. Surgeons don't know where to begin in putting it together. God can't come down from heaven cause there's no solid place he can land on. There is no heart. There is this mass of blood and squishy pulsing stuff. Physical pain. Stiff hands stuck in that desperate spasm. Eyes must have poured out, cause vision is gone. Sense is gone. Meaning is gone. I am gone.

I'm gone.

Women's favourite phrases

2010-07-12T12:38:00.004+03:00

1. Bine.
Acesta este cuvantul folosit de o femeie ca sa incheie o cearta atunci cand ea are dreptate si tu trebuie sa-ti tii gura.
2. 5 minute
Daca se imbraca, inseamna jumatate de ora. "5 minute" nu inseamna cu adevarat 5 minute decat atunci cand te mai lasa 5 minute sa te uiti la meci inainte sa o ajuti la treaba.
3. Nimic
Asta este linistea dinaintea furtunii. Inseamna ceva si ar trebui sa fii pe faza. Certurile care incep cu "nimic" se termina de obicei cu "bine".
4. Hai, da-i inainte
E o provocare, nu un acord. Nu o face!!!
4. Oftat adanc
E de fapt un cuvant care inseamna ca esti un dobitoc si se intreaba de ce isi pierde vremea certandu-se aiurea cu tine despre nimic (vezi 3).
5. E in regula
Inseamna nicidecum ca te-a iertat, ci ca se va gandi mult si cu seriozitate la cum sa te pedepseasca mai crunt pentru greseala ta.
6. Merci
Cand o femeie iti multumeste, nu comenta, nu intreba pentru ce, zi "cu placere" si atat. Mai putin in cazul in care zice "Multumesc, apreciez". Asta e sarcasm pur si nu ii raspunde cu nimic - un "cu placere" va duce la un foarte sec "ma rog".
7. Ma rog
Inseamna "sugi pula".
8. Lasa, ma descurc
Inseamna ca te-a rugat de n ori sa faci cutare lucru, fara succes, asa ca acum il face singura. Urmeaza sa intrebi "Ce ai?" si sa primesti raspunsul nr. 3.

Noi si numerele prime

2010-06-29T04:17:00.002+03:00

Am dat de asta pe net in timp ce ma prefaceam ca invat la SD [da, asta se intampla azi, iar eu am examen maine] si am ras juma de ora.
Acum m-am oprit.
For all you geeks out there, with love.

Umbla vorba prin targ ca toate numerele impare sunt prime.
Ce zice poporul?

Matematicianul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 nu e prim, ha! Un contraexemplu.
1/2 matematicianul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, deci prin inductie toate numerele impare sunt prime.
Statisticianul: Sa luam un esantion de numere absolut aleatoare, cum ar fi 23, 47 si 83.
Programatorul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, segmentation fault?
Programeciul: 3 e prim, 3 e prim, 3 e prim, 3 e prim...
Fizicianul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 e o eroare experimentala, 11 e prim...
Inginerul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 e aproximativ prim, 11 e prim...
Biologul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 e...inca asteptam rezultatele analizelor...
Psihologul: 3 e prim, 5 e prim, 7 e prim, 9 e prim dar isi neaga identitatea, 11 e prim...
Economistul: 2 e prim, 4 e prim, 6 e prim...
Politicianul: Nu ar fi natural ca adevaratul scop sa fie crearea unei societati mai marete in care toate numerele sa fie prime?
Eba: Ce e un numar prim?

Aniversare

2010-03-26T13:10:00.002+02:00

In tonul recentelor evenimente [prin recente luand in considerare ultimele cateva luni], mi se pare appropiate sa urez multi ani inainte, pe langa cei patru impliniti astazi, despartirii mele de the unmissable. Who'd have known? Nu i-am dat mari sanse de supravietuire, bazandu-ma pe experienta celor 40-something pui de despartiri care au precedat-o, dar iata ca a crescut si a inflorit o data cu decaderea mea psihica totala, iar apoi cu revenirea mea spectaculoasa in peisajul societatii. Si continua sa creasca.
So who's in the mood for a story I'm not in the mood for?
Acum patru ani pe vremea asta, era o duminica superba de primavara si dimineata cand m-am trezit [da, atunci a ma trezi dimineata insemna sa ma trezesc chiar inainte de 12] eram la fel de descurajata si dezgustata ca si in ultimele 4-5 saptamani, de cand ne impacaseram ultima data. Nu mai stiu pentru ce fusese ultima cearta, de obicei erau tampenii de genul "ce e chestia aia la gatul tau" cand incepeau de la el si "ce cacat te suna Loredana, ai zis ca..." din partea mea. Eu fiind inocenta intruchipata si indragostita lulea de el, am ramas perfect fidela to the end, asa ca nu putea sa se lege decat de aspectul meu. Mda, ii dadeam arhisuficiente motive those days. Nu eram chiar sex bomb. Anywayz, lucrurile erau destul de imputite intre noi. Renuntaseram la orice incercare de a fi macar remotely draguti si romantici unul cu celalalt, am ajuns la concluzia ca ar fi suficient sa ne purtam civilizat - nu se intampla prea des si, cand se intampla, nu dura prea mult - asa ca ne intalneam, in medie, 10 minute pe saptamana, in esenta, doar ca sa nu fim nevoiti sa mintim cand ne ziceau prietenii ca ba voi nici nu v-ati vazut saptamana asta. Dar cum ne simteam jenati sa recunoastem asa ceva si, daca am fi trecut peste jena, cine ar fi trecut primul ar fi fost ala mai slab si nu eram dispusi sa capitulam - after all, relatia noastra n-a fost decat o mare competitie pentru titlul de cel mai posesiv, egoist, narcisist, autoritar, incapatanat etc, cu alte cuvinte, cine-i sefu' - asa ca gaseam cele mai lamentabile scuze sa ne vedem. "Fa-mi si mie un cd cu......." "Auzi, cred ca mi-am lasat o esarfa la tine........." "Ti-am gasit un pix......." Never "I miss you", never "I wanna see you", never anything like that. Si dupa mai putin de o ora petrecuta impreuna [nu, nici pe mess nu vorbeam, si nici la telefon] in mai bine de o luna, m-am gandit eu ca nu mai merge treaba. Asta nu e relatie, oricum ai lua-o. Si in sictirul meu intrinsec de la du-te-vino-ul asta care deja se latise pe doi ani jumate, alimentat si de lumea noua din liceu, de faptul ca incepusem sa ies si cu altcineva decat mica noastra familie si imi placea, in sfarsit, la cate se adunasera [bare in mind si faptul ca eram o adolescenta de paispe ani] mie imi venea greu sa cred ca mai simt ceva pentru el. Pe moment, nici nu simteam. Eram prea busy fiind complet sictirita de situatia in care ma aflam sentimental si in multitudinea de situatii in care as fi putut sa ma aflu daca scoteam capul din gaoace si papucii de la pastrare. Asa ca am facut exactly that. Am meditat vreun sfert de ora latita in pat la optiunile mele. Stick with him and waste my teenage years. Or break up - AGAIN - and make the break-up work this time, cause I obviously failed in making the relationship work. I chose break-up. Si nu pentru ca mi se acrise atat de tare de el. As fi putut sa mai trag de franjurii a ceea ce a fost intre noi. Ci pentru ca the world was opening up and it was so biiiig and full of unmissables [or so I thought], it didn't seem worth it to linger alongside this one. Dupa umilinte si control si tot ce experimentasem in marele meu sacrificiu, un grup nou era mai mult decat okay si welcome. So I got up, got dressed, said I was going to have a walk and walked straight into his place. And I told him we no longer had what had been. That in no culture could our current relationship be called romantic and I couldn't go on that way because my life was all about meaning. And we didn't mean anything together anymore. Not to me.
Si-am plecat.
Nu m-a crezut. Nici eu nu m-am crezut. But guess what. It worked.
Doua zile mai tarziu, faceam 15 ani fara sa sarbatorec, pentru ca nu aveam ce. Mi-am dat seama foarte repede ca oricat de putin meaning as fi avut, ii dadusem cu piciorul.
Cinci zile dupa asta, m-am apucat de fumat.
And four years later, I'm still blogging about it.
Happy birthday to our not-being-together!

The past few weeks...

2010-03-25T19:07:00.001+02:00

...I've been very out of blogging and very into living. Dupa ce am depasit faza cu facultate-camin-whining about it-facultate-camin, ulterior faza club-party-beeeeereeeeeeeeeee!-club-curs-party, imi place sa cred ca am ajuns la un consens intre studiu intens, LIFE si bani. A se citi: am renuntat la ideea de a ma duce la toate cursurile si am inlocuit-o cu ideea [mult mai buna] de a nu ma duce deloc la 2 din ele, de a ma stradui sa ajung la ala de lunea la 8 dimineata si de a ma duce totusi la mate asa, just for fun; life - dupa o sesiune terapeutica de clubbereala si petreceri am avut o revelatie: this is the way I wanna live, asa ca aici nu schimbam nimic - ca-i concert, ca-i bauta, ca-i dezmat in camin, sunt abonata; si when it comes to money, I ain't got none. I-am rezolvat cu niste shoppareala dupa vacanta, intru gloria noii mele garderobe de primavara, iesirile in A - El comandante - B52 condimentate cu heavy drinking in Oktoberfest, + tigarile mele din vremurile bune, Marlboro rosu lung, la care am revenit cu drag si nostalgie si cu incantarea ca sunt doar 9,9. Nu ca filter plus, 10,2, ce pret iodiot pentru un pachet de tigari, cine dracu are 20 de bani?! Si cu cantitati industriale de Pepsi si energizant consumate in timp ce elaboram prima tema la MN [a doua, evident exponential mai naspa, ma asteapta cuminte pe hard.] Da, MN e o materie naspa pentru ca in matlab nu ai paranteze la for si while si if si ce or mai fi si ma deruteaza de fiecare data cand ma intorc la C ce plm e cu eroarea asta?.... si pentru ca e in esenta algebra transformata in cod. OK, code is good, but algebra always sucked for me and I always sucked at it. Mai putin la examen, ca e singura la care am luat si eu 10. Negu mi-ar mai da un premiu Nobel pentru asta, sa stea langa ala primit pentru epicul meu triunghi isoscel de perimetru nul, descoperit intr-o vara frumoasa, calda si insorita, in timp ce prietenii mei erau la mare sau in Grecia sau dracu stie pe unde si eu facem mate hardcore. Fiecare cu distractia lui, ce bine ca nu-mi mai place matematica.
Si ce anormal!!
M-am deformat. Kissed Windows goodbye, livin' broke, hating math - that really is weird, I mean, mi-a placut mereu sa scriu cod, altfel ce plm as cauta aici, dar sa prefer sa programez decat sa integrez?! Nu credeam ca o sa ajung vreodata aici. Ma rog.
Vesti din provincie n-avem. My personal life? N-avem. Well, whatever, friends count so I can clearly say I have one. Dar dupa doi ani cu doua despartiri care se presupune ca au fost precedate de doua relatii, dar in sistemul meu de referinta, n-au fost, I'm kinda getting sick of it. Not that I don't enjoy my current lifestyle - no stress, fuck'n'go, no buzzin' in the middle of the night - "mi-e dor de tine", "ce naspa k nu ne-am vazut azi" or smth - , livin' on my own and doing it great, sunt foarte mandra de mine. The unmissable taught me well, so well, I got over him. And I taught Mr G well, so well, he's over me too. It's him who triggered my lonely mood. Guess what? Chiar s-a cuplat cu aia cu care zicea ca e ca sa ma oftice pe mine, in ideea sa preconceputa ca mie mi-ar fi pasat. Si era foarte relax si happy cand am vorbit. Si eu foarte confuza - who the fuck am I *actually* talking to? - dar dup-aia proud si relieved ca am eliminat un factor de stres din cadrul existentei mele. Despre care nu am vorbit, nu am bloggerit, just, just because I never cared for him too much, nor did I care about him in particular, but he was - oh, he was! - quite annoying. Si care acum e chiar mai annoying decat era cand ma freca la melodie de Andrei sau facea pe lezatul sau facea o tona de planuri nerealizabile in avans, pentru ca mi-a stricat buna dispozitie pe care ar fi trebuit s-o am dupa ce am trimis finally tema la MN. I should have been happy, si am fost vreo 5 minute, dupa care m-am culcat ca sa ma trezesc cu fata la cearsaf, gandindu-ma la diverse aspecte [din sfera fuck'n'go] ale vietii mele cotidiene, care nu m-au deranjat pana acum, si care ma calca pe nervi prin faptul ca acum nu prea imi mai convin. It's not that I'm feeling used, I know I am, and I am used while using someone else myself so no complaining there, I know I'm eventually on my own with - hmm...one or two friends?.... - barely anyone, and I shouldn't mind, cause it's the way I live and the only way I know how to do it. Eee, si a sunat Geo si s-a cacat in multumirea mea intrinseca. Then again, I've felt lonely before, so I'll just do what I always do - act shitty to everyone and wait for it to go away.
I thought I was in love for abt 2 days, then reality struck me in the face with a bowl of horseshit and I woke up in an instant. I don't do love. So I'm okay, or at least I have no logical reasons not to be.
[then again, what was ever logical abt me?...]

Subiecte vechi? Oooo. Pai n-am. As avea, things have changed like dramatically, but I'm sooooooooo not impressed, I just can't blog abt the fact that I haven't spoken to Di since last year, when she really [REALLY!] needed my friendship, my arm to lean on and my shoulder to cry on, and I let her down ca ultima taratura dezgustatoare ce sunt, cause I felt let down myself [and I don't mean before, but I'd rather keep this secret] and v. disappointed and disgusted so I did what I always do when that happens. Cut all ties. It's easier when you're away. Don't return calls. Don't reply to messages. Especially don't send any. Worked so far, so it worked for her too. Si ca si ceilalti, she probably never wants to see me again cause I haven't been a true friend. Well, ca sa vezi, I'm a real bitch, ain't I? Should've seen it coming. Then again, there's a lot she doesn't know. I forgive her for never forgiving me for never asking for forgiveness.
Nebuna e bine mersi. Comunicam exceptional.
Acasa, toate bune si frumoase. Still wishing for better roommates. Still convinced I ain't getting any. So still not caring.
La facultate, it's all a big been-there-done-that. No more scary shit. N-au venit partialele inca. Deci n-am nici un motiv, real sau virtual, sa ma apuc de invatat. Oricum pana in sesiune n-o sa-mi iasa ca lumea, nu ma pricep la luat partiale onorabil, le iau si atat, mai vorbim la vara. Sper sa nu continui nici o discutie la toamna, nu mi s-ar parea prea Alice-like sa am o restanta pe semestrul care se presupune a fi cel mai usor din toata facultatea. Desi la de-astea am un talent nemaivazut, cum am reusit si sa iau 5 la analiza. You gotta have talent for that. O materie sa-ti placa si sa te pricepi la ea si sa inveti din timpul semestrului [cate ceva] si sa muncesti ca salahoru' o saptamana ca sa fie perfect si sa te trezesti aproape picat. Nu-i bine. E bine ca la alea la care am invatat 3 zile am avut 9 si 10, iar la alea la care n-am invatat deloc, 8 si 9. Asta tre sa fie spilu'. Nu ma mai chinui atata semestrul asta. Pointless. I could spend that time partying like there's no tomorrow. Or waste it. Eitherway, it's be better.
Hmm, duminica e ziua mea. Si n-am nici un plan. Cred ca o sa scot lumea la bere, si dup-aia o sa zbor in club presupunand ca o sa am cu cine - gusturile noastre nu prea converg, plina de houseri facultatea asta si grupa mea. Si inainte de asta o sa depanez amintiri cu mine insami, cea mai buna companie pe care am avut-o vreodata.

My spectacular comeback

2010-02-07T23:56:00.002+02:00

It normally takes me about a microsecond to know I still love you. But it took me a deep - deep! - fall to realize I am you. As much - and as long, don't you fucking die on me too - as you are.

Sunt tot ce am de la tine.

bine, si un sutien care mi-a ramas mic, god I was so young and happy. bluza am dat-o. nu pot sa te port. nu pot sa te am. pot doar sa fiu tu.

Cine esti? Nu. Cine esti acum? Unde esti, ce faci? Unde e un frate catastrofal care sa-mi spuna ca ai venit? Sau ca esti mort, sau ca esti in spital, orice ca sa pot sti daca traiesc sau nu? Pentru ca atat timp cat existi, am viata. Nu sens, nuuu. Sens nu am avut decat cand erai aici. Cred ca ti l-am dat cand ai plecat. Ai fost un gentleman si nu l-ai revendicat. Desi ar fi trebuit sa-ti dai seama ca nu e cazul de voce tare. Serios, cand am avut noi nevoie de vorbe? Nu spuneai tu ca noi nu avem nevoie de manusi? Si ce sunt vorbele? Vreau sa te uiti in ochii mei. Vreau sa vad daca ma mai iubesti. Si daca vad da, imi recapat sensul, viata, fericirea, esenta, intelesul, mintea, sufletul, motivul, ma recapat pe mine si ma dau cu totul tie pentru ca numai tie stiu sa ma dau. Si daca vad nu, nu mai exist. Daca vad nu, dispar. Nu va incepe cu lanturile si nu se va termina cu ultima mea rasuflare. Nu. Totul va fi simultan, armonios, de o frumusete amara. Am sa dispar si nu are sa ramana nimic din mine. Hm! Deja te aud zicand ca nimic nu se pierde, totul se transforma, doamne cat de cliseic ai putut sa fii si cu cata duiosie am facut misto de tine in sinea mea, tu de colo incercand sa imi explici mie fara sa imi spui nimic ca....las-o balta.

Spune-mi sa raman si raman.

De ce nu mi-ai spus asta?
Poate pentru ca stiai ca o sa fiu puternica [bullshit!] si o sa te trimit la plimbare, pentru ca la increderea mea monumentala in fortele proprii poate chiar credeam ca timpul le repara pe toate si o sa inghet [nu o sa uit! nu pot sa uit! nu vreau sa uit!], poate pentru ca am crezut cu tarie si cu aroganta ca o sa te intorci pentru ca si tu simti la fel [bullshit! bullshit! fucking bullshit! unde esti acum? unde? unde?] si pentru ca imi impun sa cred, vreau sa cred, trebuie sa cred ca sa traiesc, ca ma iubesti si ca o sa te intorci, nu se poate sa nu te intorci, si daca nu te intorci o sa te caut pe tot pamantul cand o sa imi fac atata curaj, nu exist fara tine, nu insemn nimic fara tine, tu esti eu si eu sunt tu si altceva nu stiu sa fiu, remember that, you son of a bitch, as vrea sa-ti urlu in fata ca suntem unu, dar n-am cui sa-i urlu, ai fugit, ai plecat, ai vrut sa uiti, ei bine, eu nu vreau, eu stiu ca daca incerc sa uit [what an epic fail that's gonna be!] o sa imi pierd viata negandu-ma, cum m-am negat cu toti ceilalti si toate celelalte, cum te-ai negat tu, futu-ti mortii ma-tii, cu curvele tale, m-ai distrus si m-ai cladit, iti place? Eu sunt tu. Asta e tot ce stiu.

I'm back blogging. I finally figured out I'll always be damaged enough to write.

Sa traiesti!

2009-10-24T13:50:00.002+03:00

Uitasem.

La multi ani, my precious[sssssssss] bisex little blog! Thanks for recording my everchanging moods and generally, psychological shit for posterity.

A straight girl's gaydar over me

2009-10-24T13:40:00.003+03:00

Vineri seara, dupa ce eu uitasem cum e sa stai in prima jumatate a noptii acasa, ma reacomodam cu situatia [duminica seara - clubbereala, luni seara - vodca si barfa girl power, marti seara - Badea la fetele de la 104, miercuri seara - vodca la mine, niste dans si niste frecat menta la baieti in camin, joi seara - biliard] stand cu incapatanare in camera si uitandu-ma la 300. Cu ocazia asta mi-am adus aminte placerile din vechi pe care mi le aducea o mare tremuranda de barbati aproape goi. Si buni. In sfarsit, iau eu o pauza dupa ce inundasem tastatura cu bale si ies la fumat. Pe hol, ma intreaba colega de camera:
- Cum ti se pare filmul?
Si inainte sa apuc sa raspund:
- Cum ti se pare tipa?

Am I that obvious? Even when I have all the reasons not to be?

Asadar

2009-10-21T13:23:00.002+03:00

Concluziile preliminare ale celei de-a patra saptamani de studentie sunt:

Fizica poate fi foarte fun cand se incheie cu vodca [de fapt, unde e vodca e fun indiferent de ordine] si barfa ca-ntre fete [am stat cuminte, I swear].

...

Sunt pasionata. Dar din exterior se vede obsedata. And that's for someone who's known me for less than a month.

Moody little me

2009-10-17T22:55:00.002+03:00

Stiti, cateodata imi doresc sa omor pe cineva [nu asa random, cineva anume, pe care urasc cu patima in momentul respectiv si ii urez tot raul si toata durerea din lume chiar daca nu mi-a facut absolut nimic si totul se desfasoara in imaginatia mea hiperparanoica si bolnava] si a doua zi respectiva/ul imi e perfect indiferent[a], dupa care sa urmeze sinusoidal o serie de stari osciland intre ura infinita si dorinta de a imparti suferinta in stanga, dreapta, dar mai ales centrul ei/lui si spleen uniform si omogen.

Dezamagirea zilei de azi

2009-10-15T21:23:00.002+03:00

La chioscul din camin n-au vodca. Trebuie sa ma aprovizionez din afara, futu-i regia ma-sii. M-am resemnat cu doua timisorene, ca nici timisorence n-aveau si oricum I'm not in the mood for women. Simt cum revin la obiceiurile apuse si ma apuc de vodci. Pentru cine e interesat si vrea sa imi faca un cadou cu grade care nu e raportor sau termometru, am schimbat marca. Vreau Absolut. Nu stiu de ce. Se pare ca se mai schimba si gusturile.
Ma retrag la berile mele si tigarile solitare, de care profit cat mai am bani.

La mathematique de l'amour

2009-10-04T21:36:00.003+03:00

Tot frecand netul in camin [unde apropo trag cu 10 mega pe secunda de pe hubul regiei] am gasit o reprezentare vizuala a pasiunii mele analitice. Ain't math pretty?

cifrele alea este ecuatia respectiv functia, si inimoarele este graficul. how cool is that?

Si niste fractali care, pentru necunoscatori, sunt tot un fel de functii, sau, ma rog, reprezentarea grafica a unor feluri de functii.

In Riemann, Hilbert or in Banach space
Let superscripts and subscripts go their ways.
Our asymptotes no longer out of phase,
We shall encounter, counting, face to face.

I'm Dana

2009-09-30T17:10:00.006+03:00

according to Facebook.

Maybe it's an unwritten law, that Alice should fall in love with Dana. Well, this Alice over here is currently just fucking attracted. Particularly because that Dana is annoyingly straight. But hey, so was Dana Fairbanks. Of course, I'd rather have my Dana alive. And I'd rather not get that obsessed. [Again.] Only time will tell. Everything will be fine. As long as no Phyllis crosses my road and no Lara crosses hers.

LE: Quizilla says I'm Alice. Bufni says I may be Lara as well. I just hope I'm not Lisa too, that would be ~~depressing~~ disgusting.

LLE: Jodi. Yeah, I'd have Bette steal for me. But I'd rather have her shut the fuck up and quit the bossy shit, no matter how deaf I am.

LLLE: MySpace says I'm Helena. Am I having a severe personality disorder or are these quizzes slightly inaccurate?

LLLLE:

bette

83%

alice

67%

kit

50%

carmen

50%

jenny

50%

tina

50%

dana

17%

shane

Great. And to think I'd soooooo go for Marina!...

Am inviat!

2009-09-29T15:08:00.002+03:00

Impropriu spus, intrucat nu am murit niciodata. Am trait fara inima vreo ora si ceva, acum multi anisori, dar asta nu se pune. Doar am luat o scurta pauza luna asta, ca sa am prilejul sa-mi pun gandurile, sifonierul si perechile de pantofi clandestini in ordine, totul ca un preludiu apetisant al plecarii la facultate. Mult asteptatei plecari la facultate. De cand m-am intors de la mare, nu s-au intamplat prea multe lucruri interesante si/sau demne de povestit, dar hei, sa fim seriosi, cand m-a oprit pe mine atata lucru de la a bloggeri? Niciodata, de cand m-am apucat - si nu de blogul asta, ci de cele multe care l-au precedat si care au sfarsit abandonate. Di e bine sanatoasa, daca va intrebati. Incepe si ea faculta ca tot omul, m-a fericit cu o despartire lacrimogena cu group hug si toate dulcegariile de rigoare; nebuna e pe la Slobozia acum, coace subiecte de cearta pentru urmatoarea noastra intalnire [programata de ea in week-end, perspectiva care ma exaspereaza - nu poate sa-mi tihneasca si mie patul de la cucurigu din camera de camin!!!]; Bigu sapa transee, bat la pariu, de plictiseala, fuge dupa muste, mananca papadii, chestii de-astea canine; in sfarsit, toata lumea-i fericita si cu lacrimi pe obraz. Bai, nu stiam ca mutatul asta e asa mare sfaraiala. Bine, acum ca m-am instalat [si tre sa ma apuc urgent de upgrade-uri] nu mai e asa o scofala impozanta, dar zilele astea a fost. Adica simplul gand ca imi parasesc cei 30 de metri patrati ai camerei, patul de la parter [si mai mare decat aista], biroul numit Vraiste, balerinii inalti si botinele, javra, lampile presarate prin toate colturile camerei si nu numai, televizorul, cartile samd pentru camera de camin [care btw, arata mult mai bine decat ce stiam eu ca inseamna o camera de camin romaneasca] a fost destul de deprimant. Ceea ce m-a facut sa petrec mai mult timp decat de obicei stand degeaba si holbandu-ma la pereti, sa n-am chef de Stargate [pentru care am dezvoltat o obsesie bolnava si aaa! ca tot veni vorba, n-am luat dvd-urile cu Atlantis, baga-mi-as, si n-am la ce ma uita] si o data sau de doua ori, dar nu mai mult de cinci, am fost pe punctul de a imi scurge ochii. Si nu ca si consecinta a nasului lipit de monitor. M-am jucat cu bigu in ultima saptamana cat nu m-am jucat in toti anii - fara acele cateva luni cand era o chestie mica, bulgaroasa si cu disproportionat de mult par. In sfarsit, I wasn't exactly myself. Si n-am revenit la formele originare decat dupa ce ai mei s-au imbarcat si au purces pe drumul de intoarcere, lasandu-mi involuntar mana libera sa savurez prima tigara in regie. Si acum, dragi tovarasi si pretini, nu-mi ramane decat sa va transmit un gratios salut din P9, resedinta mea cea noua. Servus!

Patriotism

2009-09-05T14:55:00.000+03:00

Sunt 54% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (51 - 70 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Catching up

2009-09-04T16:09:00.003+03:00

Intrand eu azi din curtoazie si nimic altceva pe propriul meu blog, am observat cu stupoare ca amintirile mele cum ca as fi postat un lung si indestulator feedback despre munte sunt false si ca in tot ast timp omenirea, netul si universul au crescut concentric nestingherite fara sa stie ce am facut eu la munte. Ma intreb cum de n-a venit Apocalipsa. O fi inceput, dar n-a ajuns pana la noi. E criza, transport scump, alea alea. In sfarsit. Stati sa-mi revin dupa soc. Nu aveam nici o intentie de a poista azi, intrucat sunt [deja de multe saptamani] in pana de idei, nu am chef de scris, unde mai pui ca am reusit sa pierd date digitale, ceea ce nu mi s-a mai intamplat pana acum - inteleg sa pierzi un document word, un programel de 2 lei, un patch, o chestie, dar eu am pierdut 3 sezoane Stargate, pe care nu le gasesc pe nici un drive de la A la M, fara B. Cum am reusit? Nu stiu. E o chestie de talent. Desi ma recunosc invinsa in fata unui amic si companion de litoral [in afara de a merge la mare in acelasi grup n-am impartasit alte activitati] care m-a detronat in domeniul cascateniei, si am baut pentru asta. Teoretic, cum imi facusem eu planul bloggeristic, ar trebui sa povestesc pe larg toata patania sa in curand, dar cum nu m-am dat mare cu realizarile de la munte, povestea cu detectivi din seara de 31 august 09 va trebui sa mai astepte.

16 august 2009, vreo 5 jumate dimineata, eu, Puix cu consortul si o blonda ne inghesuim intre bagaje care imitau Meridionalii si acaparau cam tot locul locuibil cu aer respirabil din masina, incercam sa gasim o pozitie cvasicomoda, dar ne resemnam cu singura pe care ne-o permit circumstantele, ne inarmam cu rabdare si stoicism si pornim la drum spre Moeciu. Am incercat, cu un aer intelectual, sa imi continui lectura, pe care aveam de gand sa o si desavarsesc o data ajunsa la fata locului, dar, oricat de putin solicitant ar fi Decameronul, tot mai relaxant e sa te uiti pe geam, asa ca mi-am abandonat repejor initiativa si l-am luat in brate pe dolce far niente. In plus, 7 este o ora inumana pentru mine si nu ar trebui sa existe pe cadranul diminetii. Eh, una peste alta, la 7 eram deja departe, in jur de 9 eram in Bran, eu fumegand ca un samovar ca o bricheta de 1 leu brailean e 3 lei turistici, noi fumegand in grup ca de cand n-am mai trecut p-acolo nehalitii astia au pus taxa si de intrat in curte, si macar de-ar fi fost asa mai de bun simt, pentru buzunarele noastre de studenti, dar era 6 lei. Care v-o da voua 6 lei, toti mai vazuseram castelul, eu m-am multumit sa-i fac o poza turnului din afara curtii si sa scanez zona pentru tuica - ordered by nebuna herself - si in curand ne-am luat rotile la spinare si am purces. Stim cu totii ca Moeciu incepe unde se termina Bran, iar aceasta granita a devenit deja ceva iluzoriu si inutil, doar ca sa incurce postasii. Totusi, din Bran am mai facut un sfert de ora cu masina pana la vila din Moeciu de sus, dincolo de Chisatoare, pentru cunoscatori, o zona superba, care mi-a taiat respiratia. Fiind inca 10, ne-am hotarat sa asteptam politicosi pana la 12, ora oficiala de eliberare a camerei, luand la cunostinta faptul ca locatarii erau bucuresteni. Nu am remarcat cu tarie originea lor cosmopolita totusi pana nu s-a facut 1 si ceva, timp in care ei isi aprinsesera gratarul si nu dadeau nici un semn cum ca ar fi pe punctul de a pleca, iar noi stateam ca cucuruzii cu bagajele in masina parcata afara, ca in curte n-aveam loc. Mama voastra de bucuresteni nesimtiti. Le-am urat un DN1 cat mai aglomerat cu putinta in repetate randuri, pana s-au carat, si ne-am luat in sfarsit in primire camerele. Dupa care am pierdut vremea cum am putut mai bine si mai fun, inchiriind un atv [care nu "v-ati dat cu" atv-ul pe drum de munte, in panta, ati dat banii degeaba :D super zdruncinaturi, super fun, I would soooooo do it again], spargand seminte si urcand dealul din curte, care beneficia de poteci spre Fundata, cea mai inalta localitate - ma rog, localitatea situata la cea mai mare altitudine - din Romania si asa mai departe. Intr-un final, am declarat ziua incheiata si ne-am culcat cu planuri mari.
A doua zi, inspirati de bucata de drum parcursa cu gafaieli spornice in ajun, am luat-o si pe Puix de o aripa si pe nepoata gazdei, o pustoaica de sapte ani in prezent, dar pe care eu deja mi-o imaginam ca pe o fecioara a muntelui, o robinhooda, intelegeti ce vreau sa spun [si care a devenit imaginea idealistica a viitoarei mele fiice] de cealalta aripa - blonda fusese cat pe ce sa ia o gura de asfalt si se pensionase momentan - si am desavarsit drumul, ajungand per pedes la Fundata, unde am intalnit primul vitel din lume care semana cu o caprioara. Doar corpul era de vaca. Si, pe langa vitelul Bambi si suratele lui cornute, cel mai fricos berbec intalnit pana acum, sau poate cel mai exasperat de paparazzi si care s-a ascuns din cauza lor in creierii muntilor, intrucat parea destul de deschis spre conversatie, asa ca de la berbec la berbec, pana cand scoteam camera din husa. In momentul ala o rupea la fuga si se ascundea intre ugere. De ce, n-am sa inteleg. Si n-aveam blit. In cele din urma, ne-am intors in Moeciu, prevazand o febra musculara monstruoasa - care n-a venit - si bucurandu-ne de oaspeti noi, o familie moderna si emancipata din Calarasi, vecini de palier, si o alta din Iasi, ceea ce ne-a rotunjit grupul tinerilor cu inca un muntean si doua moldovence indelung admirate si intelese gresit [adica pareau infumurarea in persoana, ma rog, in doua persoane, dar secretul era sa fii amabil. S-au dovedit fete de treaba, si vorbeau fara accent/acshient, ceea ce m-a bucurat foarte, pentru ca eu am o problema cu acshientul moldovenesc]. Facand cunostinta cu noi, CL a ajuns la concluzia ca suntem, cu el cu tot, trei baieti si trei fete, in total cinci, ghici cine era de-amandoua sexele - Iasiul era de vina! si ne-am amuzat copios in stil baraganean pana pe la miezul noptii, cand am dat stingerea.
In ziua a treia, orice am fi facut dimineata - diminetile nu au fost ceva prea important, erau prilej de mancat, asteptat sa se scoale Puix, stat la taclale cu nea Gheorghe si fumat matinal in balansoar - stiu ca dupa-amiaza a fost trista pentru mine, sfarsind ramasa pe bara. Hotarata sa nu plec de la munte fara sa calaresc - CAI - am batut la poarta unde scria cal de inchiriat plina de entuziasm tineresc doar ca sa fiu trimisa inapoi fara mari menajamente, intrucat calul nu era acasa. Reveniti peste vreo ora jumate. Era vreo 5 juma. Adica sa vin la 7? Veniti la 8. Aaa, bun asa. La opt sa fie. Si m-am intors acasa, necracita, negalopata, intr-un cuvant, cu coada intre picioare, in loc de sa. Acasa, peisaj dezolant - IS nu se intrezareau pe nicaieri, fetele faceau mancare si baietii plecasera cu munteanca la stanca. Care stanca? O stanca de pe-acolo. Drept pentru care eu nu aveam absolut nimic de facut, decat sa imi blestem existenta si sa urc, de draci, insuportabila panta de la poalele dealului, fara poteca si fara bete, ca le luasera baietii. Asa ceva mi s-ar fi parut in mod normal science fiction, dar alternativa era sa stau in bucatarie, asa ca am urcat panta aia ca o capra neagra. Si am si coborat-o. Go me. Si dupa ce s-au intors si baietii, exaltati la maximum de mica lor excursie [moment cu mine indesandu-mi unghia in gat si regretand ca le taiasem scurt] am purces sa-mi revendic martoaga. Care s-a dovedit a fi armasar, ceea ce mi-a marit un pic pulsul la inceput - eu ma aveam la activ doar o iapa batrana, asadar perspectiva unui mascul june si feroce m-a facut sa tremur un pic in sa inainte sa incalec - dar dupa indelungi asigurari cum ca Misu e cuminte si Misu n-a cabrat decat o data si Misu e prietenos, dupa mangaielile de rigoare si innoirea juramantului ca o sa ador caii mai mult ca orice alte animale tot restul vietii, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Si chiar daca Misu, lihnit dupa 12 ore de tras la caruta, se oprea din boschet in boschet sa molfaie vegetale, tot se cheama ca am calarit. Si tot n-am apucat galopul. Fir-ar! Dar macar de data asta am tinut fraiele, chit ca era dirijat din ham. Nu-i bai. Am calarit. Mi-am implinit scopul verii 2009. Asa ca m-am intors cu gura pana la urechi si picioarele pana la luna, si am petrecut cu CL si IS, ne-am uitat la meci si ce dracu am mai facut.
Ziua a patra, ultima zi, a fost un triumf desavarsit, pentru ca am urcat cu totii la stanca. IS fusesera plecate toata dimineata si nu mai aveau benzina, dar noi eram fresh, eu, surescitata la maxim, avida de munte, stanci, cataroaie, chestii d-astea, baietii avizi si ei dar poate mai putin entuziasti, Puix, cea mai amuzanta aparitie din lume, oferindu-ne scurte, dar dese momente de divertisment montan condimentat cu isterie si teroare, si blonda, care era si ea p-acolo, mai energica decat ar crede-o oricine o cunoaste. Si eu am urcat si PE stanca. Am declarat acest lucru ca fiind realizarea cea mai mare din viata mea de pana acum. Ma cac in ea de facultate, eu am urcat pe o stanca. Mare. Size matters. Se stie. Si am si coborat. Ma iubesc. Niciodata nu m-am iubit mai mult decat in ziua aia. Ma iubesc si acum pentru atunci. Multumesc pentru aplauze, ma iubiti, da, si eu ma iubesc. Nu stiam ca poate incapea atata mandrie de sine intr-un singur om, chiar si unul narcisist ca subsemnata. Pot sa ma mai laud? Imi place. Am urcat pe stanca, am urcat pe stanca.....
Si ca sa incununam ziua cum trebuie, am stropit toata treaba cu whisky de la vecini. Nu, nu ne-au servit. Dar cine e atat de prost incat sa lase bunatate de JB in camara, in vazul tuturor, primul lucru de care dai cu nasul cand deschizi usa, nu are decat de suferit in viata. Lasa, ca in stomacele noastre a stat mai bine decat ar fi stat intr-ale lor, daca ar fi ajuns vreodata acolo. Noroc cu noi, care l-am salvat de la asa o soarta crunta.
A cincea zi am plecat. La 4 eram acasa, asa ca nu am ce povesti. Una peste alta, in patru zile la munte m-am distrat cat pentru patru luni. Inca mai am din distractia aia, am folosit resurse si la mare, unde am avut prilejul de a ma plictisi. In 7 zile mari si late, dintre care una am pierdut-o pe drum. From the beginning:

Prima zi. Tren la 4 jumate din Faurei, dimineata bagaje, la pranz Stargate, la 2 am purces sa-i pescuim pe baieti, eu eram superincantata ca imi gasisem colega de camera si ca ma costa cazarea la jumate, vremea era frumoasa, soarele sus pe cer, se promitea a fi o saptamana ok. Dar aparuse o problema. Colega mea nu reusea sa dea de maica-sa. Plecase s-o caute in timp ce eu plecam din Braila, promitandu-mi ca o sa vina ori pe ultima suta de metri cu trenul de 4 jumate, ori cu ala de seara daca nu-l prinde pe asta, numai sa fie totul ok. Un pic ingrijorata, am plecat totusi, cu baietii la bord - doar ca sa aflu, intr-o carciuma din Faurei, ca mama fetei nu raspundea la telefon pentru ca nu mai era in viata. Fusese ucisa. Stii, nici nu-ti pasa de chestiile astea cand le vezi la televizor. Zici eventual, vai saraca, saracu, saracii, ce-or fi, si astepti urmatoarea stire. In rest, nu dai doi bani pe moartea unui om si pe familia indoliata care ramane in spate. Dar cand te loveste, cand loveste langa tine, atunci, abia atunci stii despre ce e vorba. Ca daca e s-o luam asa, am auzit de enspe mii de crime la orice emisiune de stiri de la orice ora, pe orice canal. Vai saracii, ce psihopat, nu-mi vine sa cred ca se poate intampla asa ceva si alte replici de gen, pe care nu le simti aproape deloc. Dar sa aud de o crima in imediata mea apropiere. I-am dorit pe loc si din suflet, cu toata sinceritatea de care ma simt capabila, asasinului, cea mai cumplita viata si o moarte umilitoare si chinuitoare, dureroasa, publica, daca se poate, sa o vad si sa ma desfat cu ea. Pentru un astfel de om, o scursura ca el nu as zice niciodata gata, e suficient. As sta sa il privesc cum moare, cum sufera, cum se chinuie, oricat de dezgustata as fi, pentru ca a ranit pe viata pe cineva apropiat mie. Chiar daca nu a fost vorba de o prietenie intre mine si ea, ne stiam, ce naiba, urma sa stam impreuna o saptamana, si gandindu-ma la ce suferinta cumplita, prin ce clipe oribile trece, l-am blestemat cu ardoare si cu dorinta sincera sa se implineasca. Si imi pare rau, serios, ca o sa duca o viata comoda in puscarie, de unde a si iesit, pentru buna purtare. Ooo, iti doresc sa ai parte de cele mai rele batai, de tratamentul cel mai imputit, sa vina criza peste sistemul de detentie si sa n-aiba ce sa-ti dea de mancare, sa flamanzesti si sa mori chircit de durere. Si sa stii ca asta iti ureaza si toti ceilalti care o stim pe fata pe care tu ai lasat-o orfana. Tata zice ca te-ar spanzura. Eu mai degraba te-as omori cu pietre, ca pe vremea lui Hristos, si as chema si ProTV. Si Antena, si Realitatea, si, de ce nu, Euro News, CNN and friends. Sa ti se faca moartea cunoscuta pe mapamond. Dixit.
Revenind la mare, mi s-a cam dus cheful de povestit, ma umplu de ura si amaraciune cand ma gandesc la chestia asta, in primele zile nu puteam sa nu ma gandesc si sa nu ma simt vinovata ca eu sunt la mare si ma distrez de bine, de rau, in timp ce ea trece prin ceva ingrozitor, nemeritat si ireversibil. Oricum, fata de munte, care a fost mai divers, mai energizant, la mare am vegetat destul de mult, am facut 2 gratare, nu m-am imbatat deloc, poate pentru ca nu am baut mai mult de o bere in White Horse, mi-am facut unghiile albastre, am facut plaja, dar nu se prea vede - m-am bronzat putin de tot - am dansat, am dat din cap, am fost si-n Ring sambata seara, cu sapte femei care dansau lasciv pe scena, eu ma uitam tot la ala de dansa pe langa ele, era o piesa masculina rara, de colectie, mi s-a facut rau tare in McDonald's in Constanta si am imbratisat buda locala, dupa care am adormit in tren [eu nu pot sa dorm in nimic care se misca. Si in paturi stationare adorm greu, vreo 20 de minute dupa ce ma culc. ATAT imi era de rau.] si am umblat belalie prin Costinesti dupa vodka, de ale carei proprietati curative m-am bucurat din plin, am vazut Jupiter si satelitii pentru 2 lei, am mancat porumb fiert si shaorma [inainte sa imi fut matele, bineinteles] si mi-am invins groaza de mare, intrand in ea si bucurandu-ma de valuri ca un copil mic. A fost totusi o experienta initiatica - first time la discoteca, first time in mare, first time intr-o barca gonflabila [si cu respectiva barca - sparta, dealtfel - pe mare, udata de valuri si tipand cu incantare infantila], second time par indreptat cu placa, doar ca de data asta aratam foarte straight, posh si daca mi-as fi reformulat tinuta vestimentara cred ca as fi putut fi chiar o pitzi. Pana una alta, imi aduc aminte cu placere de mare. Hai ca a fost bine, hai ca a fost fun. No more close&drunken encounters, no sex, unfortunately, dar m-am obisnuit deja cu somajul si am inceput sa ma complac, no betii, desi am dat la boboci, no weird unnatural stuff that I sometimes happen to do. Doar Radu, in sfarsit, un om mai cascat decat mine, care a declarat la politie ca i-a fost furat telefonul, pe care il uitase acasa. I know, I know, it's a lot more fun when it happens and you're there to see it, witness his horror and then his laughter. And then have some champagne to celebrate. Hurra!

Well, m-am intors si de colo, si de colo. Mai ramane sa plec sa-mi iau in primire ~~vagauna~~ camera de camin, si mai incolo cica plec la facultate. Ne-auzim din Regie, ca pan-atunci nu stiu cand m-o mai plesni cheful de bloggerit...

Various reasons to love my dad

2009-08-15T16:30:00.002+03:00

Ieri dupa-amiaza s-au desfasurat ostilitatile. Scuzati lipsa acuta a promptitudinii, dar eram atat de down si ma simteam umilita cum de multa vreme nu m-am mai simtit, asa ca n-am reusit decat sa deschid pagina de postare noua si sa ma blochez acolo. Close window. Nu am chef aaaazi, nu am chef aaazi...
Avand in vedere faptul ca a trecut ceva vreme de la admitere, s-au potolit apele, s-au prajit variantele si asa mai departe, m-am gandit eu - prost - sa ii fac o vizita lui good old Negu [care s-a dovedit a fi prin excelenta old, in schimb un nemernic de teapa mai rea decat a mea]. Din ciclul "idei tampite ale nebunei" a rasarit obligatia de a il atarna pe taica-meu dupa mine cu o stacana de whisky, inclusiv dupa ce am mentionat in repetate randuri ca negu nu e fan alcool, drept pentru care am profitat de masina = scutire de a merge pe jos juma de ora prin caldura sau de a da 2 lei pe autobuz/maxi taxi si am fost, in cele din urma, de acord. Intalnirea a decurs, sau asa mi se parea mie, in parametri normali, tata fiind cam pupincurist cu faze gen "se gandea la cate o problema mai dificila si zicea cu voce tare: ce ar face domnul profesor?" si eu omitand sa ii amintesc ca de fapt spuneam "afurisenia aia de neg ar fi gasit rezolvarea intr-un ceaslov din-ala al lui instant", dar, in fine, eram destul de multumita, regasind privirile lui absente, monologurile memorialistice si alte negulisme cu care ma obisnuisem.
Si un final apoteotic: "Ei bine, Alex, acu ca tot ai scapat de stres, poti sa te lasi si de fumat."
Okay, I didn't see that coming.
In mod curios insa, in timp ce pulsul meu accelera la o rata nebanuita, tata ramasese perfect placid, slobozind doar un ehh si o privire care spunea ceva asemanator cu "futu-ti crucea ma-tii de cui in talpa fara de care m-as dezintegra". Inexplicabila atitudine a fost insa prompt solutionata; dupa ce am iesit, in drum spre masina, cu pulsul meu tot aproape de 200, am aflat ca negu ma vanduse de mult prin telefon, de fapt, la fiecare telefon dat de tata nu cred ca uita sa mentioneze admiratia mea fata de Marlboro si usurarea lui ca nu mai fumez Dunhill, care chipurile puteau. Asadar, un sir de surprize. In urma carora am priceput ca tata stia de mult de viciata mea indeletnicire pre si post-pregatire, despre care eu, incercand inutil sa ma scuz [eram in pan[ic]a de idei] repetam intruna ca e un moft, fata de acu doi aaani, cand era la ordinea zilei. Makes me feel a little like a compulsive liar. Liar liar, liar liar liar. Tata a continuat sa zambeasca si sa se poarte ca si cum Negu mi-ar fi sugerat sa port mai mult galben, daca tot am scapat de stres. Si da, ma simt umilita pentru ca am avut parte de o glorioasa lovitura sub centura, neprevazuta desi nu chiar imprevizibila. Niste precautie in plus, un picusor de prudenta paranoica m-ar fi scapat de la umilinta asta, negu nu trebuia musai sa stie, as fi putut sa ma abtin, dar ce sa fac, cand eu imi inchipuiam ca am o relatie speciala si asa indescriptibila cu iuda asta. Ce inseamna sa iti pui increderea in cine nu trebuie, fie el si neg. Iti urez o mare cryopharma!

Yeah, and, btw, love my dad.

Agenda

2009-08-07T00:26:00.002+03:00

In afara de liceu, care a fost integral insipid si lipsit de marci ale personalitatii colective, fiecare ciclu scolar a avut o chestie caracteristica - oracolul in primara si agenda in gimnaziu. Agenda era caietul ala cu coperti mai groase - de fapt, cred ca stie toata lumea ce este o agenda, dar in ochii nostri de copii de-a sasea/saptea era mult mai mare lucru - in care iti revarsai fumurile pubertatii. Bineinteles, am avut si eu, ce dracu, trebuia doar sa intru in rand cu lumea, in special din momentul in care am descoperit Evanescence si rockul si latura rebela a personalitatii. Trebuia s-o consemnez undeva, sa ramana scris, sa ma uit eu peste ani si ani [cum ar fi, cand o sa fiu studenta - ce departe si ireal era] si sa imi dau seama cat de cool si emancipata puteam eu sa fiu la varsta de 12-13 ani.
Intr-adevar, datorita incursiunii - sau mai curand, a navalirii - lui the unmissable in viata mea, 12 a devenit o varsta a maturitatii, asa imi placea mie sa gandesc retrospectiv, cand aveam 14 ani si imi scosesem buletin si deja ma consideram cetatean responsabil si chiar de o etate respectabila. Bineinteles, privind inapoi, eram mica si proasta.
Revenind. Cum spuneam, ma credeam mare si tare si [d'oh] geniu neinteles. A spune, sau macar a isi inchipui ca ar mai putea exista cineva pe Terra care sa imi impartaseasca sentimentele, opiniile si adoratia fata de Amy Lee era cea mai condamnabila dintre blasfemii. Asa ca imi impartaseam amarul existential paginilor dintr-o agenda. Agenda mea avea parola, o scrisesem ditamai pe prima pagina, cu rosu. Pe a doua pagina, acolo unde scrie adresa telefon grupa de sange si alte prostii completasem eu filozofic deasupra acestor informatii de nimic "The stars shine brighter on pain's sky", ceea ce, daca stau sa reflectez mai bine, nu suna rau nici pentru 18 ani. Copil precoc, ce-mi place de mine.
Pe a treia pagina troneaza pana in prezent blazonul agendei mele, care as fi jurat pe orice ca e cat se poate de got[h]ic. Si care e celtic toata ziua. Aveam inclinatgii, promiteam, imi aduc aminte ca scriam chiar bine si sunt mandra de reusitele mele poetice juvenile, chiar daca le-am inecat in valtoarea matematicii. [No regrets, however.] Deci incantarea pe care mi-o trezesc motivele celtice era latenta deep inside me. E bine de stiut.

Totusi, agenda cu blazon :> Cine mai era ca mine.

Dupa blazon, pagina incepe cu un citat din Camil Petrescu - "Jocul ideilor e jocul ielelor". Nu aveam nici o idee pe lume cine ar fi acest Camil Petrescu, imi placea in schimb numele lui si citatul in sine, fonetic cat si filozofic. Apoi, niste desene si franturi de fraze suprapuse carioca albastra-marker verde, asa ca nu prea imi dau seama ce e, si in josul paginii doua catrene grandioase si romantice, ca toate poeziile mele pe care am refuzat sa le arat cuiva. Si DA, refuz in continuare. Cu vehementa si indaratnicie.
Dam pagina si gasim niste date irelevante despre o olimpiada de mate la scoala 23 si niste incercari de-ale mele de a scrie cu stanga. Soldate cu un esec rasunator.
Alte reminder-e, sedinta cu parintii, www.bestialrecords.ro, o povestioara - sau mai bine zis un inceput de povestioara - nascuta dintr-o fixatie de moment pe capitanul Nemo; o lectie la istorie; pe foaia cu 13 ianuarie latit un HAPPY BIRTHDAY si alte randuri de care ma rusinez dedicate lui Orlando Bloom si absolut nimic dedicat Ioanei:)) ; un mesaj concluzionat cu rock on, girl de la Ana, la care am raspuns eu ceva care se voia a fi ironic - cu ROZ; un mesaj de la Rox :o, si alte mesaje [da, agenda era si un fel de casuta postala numai ca era mai posh decat poshta insasi] de la Laura etc. Pe pagina 31 ianuarie, iar blazonul in josul paginii si in susul ei idei de titluri de cantece pentru un album a carei idee de titlu sade scrisa in alfabetul secret al vremii - o combinatie ingenioasa si dificila de hieroglife si litere grecesti, inventata de mine, bineinteles, cu care ne distram in ore si ceea ce e tragic si in afara lor. Ca sa vedeti ce idei muzicale aveam, consemnasem Grey Rainbow, Black Bride, Walking Tiptoe, Forest of My Soul, Shadowland Illusion, Carriage, Dead Angel of the Dark, Alive si altele in gen. Ghici ce urmeaza. Versurile aferente cantecelor, bineinteles, versuri cu rima si masura si tot ce trebuie, in engleza, cu greseli de gramatica pentru care as intra in pamant la ora actuala, dar deh, ca sa stiu eu de subjonctiv intr-a saptea. Oricum, o sa sar peste aceste [multe!!] pagini incarcate cu versuri de dragul apusei mele demnitati.
Niste exercitii prgatitoare pentru olimpiada de romana, alfabetul grec, alfabetul Morse [cu semne de punctuatie cu tot], o fisa de lucrare de laborator la fizica [dor imi mai e de experimentele alea!], logo-ul Evanescence latit pe o pagina, imitat de manusitele mele - de fapt doar de dreapta - care la ora aceea timpurie puteau chiar si desena rezonabil, desi numai cu modelul langa, versurile la In mintea mea, de la Praf in ochi, doua pagini colorate de Ritza, niste adrese de site-uri, si OOOOOOOO! o mentionare la fata locului a lui the unmissable, fapt pentru care mi-am umilit agenda si am transformat-o in jurnal live - un fel de live blogging. Pagina asta merita reprodusa:

17 - I - 2004 SC 18 ora 9 [cu alte cuvinte, eram la olimpiada]

- Liana [ne stiam de un an, stiu ca ne-am intins la vorba pe hol si a aparut Elena si a intrat in sala si arata foarte weird, cu o bandana lata cu Nirvana peste putinul ei par blond si machiata la greu; m-a salutat si Liana s-a uitat cam hm /:) la ea si dupa ce a intrat in sala m-a intrebat: tipa e rockerita? - Cam asa ceva. Liana avea parul lung si drept si era superba]
- faza cu teatru [daaaa, era judeteana la mate si in timp ce trancaneam cu Liana m-a felicitat un tip ca luasem premiul 1 la nush ce concurs de poezie, iar premiile se decernasera exact in seara precedenta la teatru si Liana era ceva gen uaaaa, puli ce cauti la mate si eu eram ei, am venit si eu sa ma bag in seama]
- tipu ala de la Evrika [that would be the unmissable, caruia in lipsa de inspiratia de a-l numi the unmissable si nedorind sa ii spun pe nume ca sa nu pice agenda in mainile tatarilor si sa ma compromit i-am zis pur si simplu...tipu de la Evrika]

Wow, that really is something to remember.
Trecem mai departe.
O lista de melodii de toate genurile care se dadeam frecvent pe Atomic [ca MTV era prea posh chiar daca eu nu auzisem de posh si VH1 nu prindeam] si care imi relativ placeau, si ca sa imi placa mai tare le asezonasem cu tot Fallen-u' . Pe 21 aprilie, inca un blazon, de data asta desenat neglijent cu pixul. Alte versuri, o dedicatie de la Baja - SA NU TE SCHIMBI NEVER. Thanks, hun. Prea tarziu. Alcatuirea scheletului. Ioana, ma urmaresti? Inca o fisa de experiment la fizica - determinarea coeficientului de frecare la alunecare: metoda planului inclinat. Pastele ma-tii de plan inclinat ce mi-ai mancat zilele pentru bac si admitere. Ciudat, ecuatiile astea de-aci sunt foarte similare cu cele asternute pe sutele de hartii ce le-am scris in vederea pregatirii pentru examene. Cu alte cuvinte, faceam chestii de bac intr-a saptea, cu Mihalache. Ce lume nebuna. Next. Pagini care au fost scrise in creion si pe care le-am sters, can't imagine why. No really, I can't. Inca un mesaj de la Ana si replica mea pe verso. Un fragment din "Monastirea Parmalatului", in scrisul Laurei, cu adaugiri in subtitlu: "PRELUCRARE PREAMBALARE PREINTERPRETARE". Tipic si delicios, love that girl. Proiecte de semnatura, unul din ele seamana al dracului de bine cu cea pe care o folosesc si in ziua de azi, desene de haine pe care, tot asa, le credeam got[h!]ice si care se vede treaba acum ca sunt medievale; desene de bijuterii cu eternele modele celtice, inca un inceput de cantec, niste axiome filozofice proprii despre frumusete, faze fumate, lamentabile si umilitoare pentru mine, dealtfel, inca un fragment in alfabetul strict secret; versurile de la First Day of My Life scrise de Ana [care din cate imi dau seama avea acces nelimitat la agenda mea, nestiind ca peste sase ani posesoarea caietului magic se va gandi cu amaraciune ca n-a mai sunat-o de luni de zile, de cand era disperata sa iasa si n-avea cu cine - so much for friendship], fraaaate, inca un mesaj de la ea, cate or mai fi, un eseias scris de mine cu titlul Dascali de-o viata - nu vreau sa citesc, nu vreau sa imi dau seama ce contine si daca e acelasi limbaj bolnavicios si depresiv; un text lung roz in alfabetul strict secret; o lista de orase nemtesti, o lista de postere; versurile la D' la sate; uaaaaa, puli, mesaj de la Ioana, semnat Star Daughter [am imbatranit rau, soro] care scria in dulcele stil clasic "avand in vedere ca maneaua reactioneaza cu gothic powe metal => H2S04 iti doresc pofta mare!" Mersi. Un tabel de comparatie eroticoromantica intre the unmissable si Orlando Bloom, cel din urma [ale carui calitati sa mor daca le mai gasesc, in afara de accentul british nu imi mai atrage nimic atentia la el] castigand detasat. Asta era, bineinteles, satisfactia orgoliului meu inhibat, care imi cerea imperativ razbunare, dar eu nu aveam curajul sa o infaptuiesc. O lista de filme, plina de liste, agenda asta a mea; inca niste adrese web si inca niste exercitii de romana; un slogan STRIKE STRIKE STRIKE! NOT FAIR pe care l-am scris si l-am prezentat profei de germana, in momentul in care am realizat ca nu vrea si pace sa renunte la stupida idee de a imi da lucrare; un mesaj creepy de la Doralina, damn, trebuia sa rup pagina asta; probleme de geometrie plana; fraze memorabile [sau pe care as fi vrut sa le uit la vremea respectiva] apartinand colegilor, Anca D fiind cea mai transanta - "Lasa lumina, ca ne lumineaza creierele". Un desen cu un sarpe incolacit, pe verso, un desen cu un porumbel negru - caci nu ma risc sa-i zic cioara - , un horoscop de Berbec, descriind caracteristicile zodiei si, ca sa inchei agenda simetric, doua catrene de final.

Well, that's all folks. Asta a fost, pe scurt, agenda mea dintr-a saptea. Si cum am multe amintiri buluc acum in creier, am sa meditez in liniste la ele. Noapte buna.

Purity in science

2009-08-05T14:13:00.000+03:00

Negu would be so proud.

Sexul si literatura

2009-08-05T13:08:00.003+03:00

Sau cum am ajuns de la Jane Austen la un post despre sex. M-am apucat de Mandrie si prejudecata, auzind eu din popor ca ar fi misto si ironica la adresa societatii etc si pentru ca nu am mai citit de multisor o carte [buna] scrisa de o femeie. Pe scurt, de curiozitate. Primele 200 de pagini au fost ok, am gasit ironia, sarcasmul si satira sociala de care auzisem si m-am infruptat bucuroasa din ele, chiar am ras cu voce tare de doua ori; se pare ca numai la englezi reusesc sa rad, Trei intr-o barca mi-a starnit hohote mai ceva ca Robin Hood - Men in Tights. Si am zis eu in sinea mea, gagica asta scrie bine. Mai citim. N-am acordat prea mare atentie povestii de dragoste dintre Jane si Bingley pentru ca Jane mi se parea cam idioata [si autoarea pare sa fie de aceeasi parere, doar focalizeaza pe Elizabeth] si am stat cu ochii mintii pe evolutia Elizabeth-ei, care avea alura de domnisoara emancipata, inteligenta [ma rog, mai inteligenta decat restul femeilor din familie] si prea putin impresionata de dragoste. Nice girl, una peste alta. Ei bine, ca sa trantim mucii in fasole, de unde ma asteptam la un final care telenovelistelor li s-ar fi parut trist, deprimant si ar fi deturnat orice parere buna asupra cartii, lucrurile au luat o neplacuta turnura siropoasa. Adica el, cel bogat si infumurat si pe care ea il ura, s-a indragostit nebuneste de ea si [cliche] o cere de nevasta; ea se tine batoasa si ii urla in fata tot ce avea de zis la adresa lui si cat de nesuferit ii e si cam ce parere are ea despre el; si drept pentru care la urmatoarea aparitie a lui e un om cu totul si cu totul schimbat, amabil si prietenos, ceea ce declanseaza in ea remuscarile de rigoare si o fac sa se indragosteasca pe nesimtite de el. Presimt ca la sfarsitul cartii vor fi married and living happily ever after. Ceea ce imi lasa un gust amar si ma face sa imi retrag buna parere asupra lui Austen si sa constat cu regret ca femeile nu se lasa pana nu scriu siropos. Fie ce-o fi, razboaie, scandaluri, whatever, totul trebuie sa se termine cu bine, ea sa ramana cu el, preferabil dupa ce s-au detestat reciproc in prealabil, cum e si in cazul de fata. De aici, amarata si dezamagita de lectura, m-a furat gandul pana la Elfriede Jelinek, a carei carte Pianista s-a terminat prost, atat cat poate un roman contemporan sa se termine prost. Ideea de final pozitiv/negativ s-a denaturat intre timp si acum toate cartile se termina in coada de peste si lasa loc interpretarii. Foarte frumos, zic eu, chiar daca inca ma mai simt adepta a finalurilor nefericite, cu despartiri implacabile, morti raniti samd. Dar, revenind la idee, macar scriitoarele zilelor noastre nu isi mai incheie cartile prin casatorii, kiss-and-make-up-uri, copii si altele [nu o pun la socoteala pe J. K. Rowling, care a terminat Harry Potter in cel mai lamentabil mod posibil - si aveam atatea sperante pentru cartea copilariei mele!] ci o lasa asa sa atarne - la situatie ma refer - cum, dealtfel, se si intampla de obicei. Cu impresia asta am ramas si dupa Pianista, mi-a placut traseul psihologic zbuciumat al Erikai, conflictele mintale, toate jucariile astea subconstiente care condimenteaza ca lumea un roman, dar ceea ce nu mi-a placut si nu imi place in general la literatura contemporana e SEXUL. Sexul ca factor esential si definitoriu in constructia personajului. Care e o persoana inainte sa faca sex si complet altcineva dupa ce a facut sex, ca si cum aceasta actiune simpla si primitiva ar fi un act initiatic pe langa care postul pustnicilor sau meditatia calugarilor tibetani sunt un pui de somn in comparatie cu coma artificiala. Explicatia e logica si ordinara: sexul vinde. Daca pana acum niste zeci de ani era un subiect tabu si erai un depravat daca te gandeai la asa ceva si nu-ti publica nici dracu o carte in care aparea o scena cat de putin explicita de sex, acum cu revolutia mentalitatii cititorului de rand [asa cica] sexul e in top, toata lumea vrea sa scrie despre el, si asta numai pentru ca toata lumea vrea sa citeasca despre el. Sa ma fac bine inteleasa - nu ma deranjeaza sexul ca eveniment in firul diegetic, in schimb ma intriga sexul ca punct de cotitura in traseul psihologic. Nu cred ca e o noutate pentru cineva faptul ca, in afara de pierderea virginitatii, care mai are ceva importanta, sexul nu are nici o relevanta, nici un efect fantastic cum par sa ne faca sa credem toate cartile astea in care e preamarit nu ca act, ci ca RITUAL. What the fuck?! Ii mai pasa cuiva de sex? Serios vorbind? Devii o alta persoana daca faci sex oral? Descoperi divinitatea daca practici tantra yoga? Simti nevoia sa te calugaresti daca platesti o prostituata? N-as zice. Revin la ce ziceam mai devreme, ca scopul sexului dintre pagini e sporul inregistrat de vanzari. Ca doar, cum ar zice our average Joe, ce haz are fara sex, se vad, se plac, da daca nu se fut, ce-am rezolvat? Ce carte de doi lei, mai bine ma joc wow. Prove me wrong. Imi aduc aminte de o remarca de-a profului de fizica pe la inceputul clasei a doispea, cand inca avea intentia sa predea materia din programa, relativitate and stuff [si cand, surprinzator, eram atenta si am constatat ca imi place muuuuult mai mult decat programarea si simt ca o sa devin o blazata] si, batand campii ca de obicei, ne-a impuiat capul cu viata lui Einstein, mentionand printre altele ca e si o carte care s-a vandut foarte bine, o biografie a lui; se cheama 101 things you didn't know about Einstein: sex, science and the secrets of the universe. Ghici ghicitoarea mea de ce a avut asa mare succes. A zis si Arici insusi - o carte, ca sa se vanda, trebuie sa aiba "sex" in titlu. Niciodata n-am fost mai de acord cu el ca atunci. Serios, ce relevanta are sexul in viata lui Einstein?! Adica daca nu facea sex cu aia, aia si aia nu formula teoria relativitatii? Se ducea dracu si E=mc patrat, se prabuseau toate principiile sale daca n-ar fi avut parte de sex. Va dati seama ca daca ramanea virgin l-am fi preamarit pe Max Planck? Pai cum ar fi putut creierul lui Einstein sa fie atat de eficient daca juniorul ar fi murit la fel de flasc cum s-a nascut? Deci da, intr-adevar, sexul este cheia fizicii. Si implicit a tuturor.

E jenant si frustrant si revoltator ca in ceea ce ar trebui sa fie arta - si pun la socoteala si fizica, matematica and stuff pe langa literatura, mie imi trezesc chiar mai multa incantare decat arta "conventionala" - factorul comercial intra si isi baga pula, la propriu. Militez pentru carti fara sex si pentru iluminarea maselor ca sexul e de facut, nu de citit. Sau o sa ajungem de la un ev mediu al cartilor cu cavaleri care fac curte domnitelor promise deja altuia cu titlu nobil si avere mai mare la un nou ev mediu al cartilor cu inhibati care descopera sexul si devin moguli sociali. Ma intelegeti?

Me international

2009-08-04T23:40:00.002+03:00

Dezamagitor, la valoarea mea.

Finally

2009-08-04T18:51:00.002+03:00

Am terminat de uploadat poze si clipuri video de la Sighi asa ca in sfarsit post-ul post-festival e gata.

Old habits die hard. Muse encore

2009-08-04T13:24:00.002+03:00

Muse - Sing for Absolution

I'm feelin' kinda gloomy.

Delicate imprisonment

2009-08-03T17:59:00.002+03:00

while goagalling "lace"

Vreau sa nu mai visez!

2009-08-03T08:36:00.002+03:00

Se intampla de destul de mult timp. Indiferent ce as face in ziua x, in noaptea aferenta zilei visez oribil, infricosator, grotesc. Pot sa am cea mai buna zi pe care a avut-o cineva in ultimii 20 de ani [nu ca mi s-ar fi intamplat asa ceva vreodata sau ca as crede ca e cat de cat posibil], noaptea garantat o sa moara cineva in vis, notiunea de "cineva" variind de la eu la animale, cum de exemplu motivul pentru care sunt treaza de la 8 in conditiile in care m-am culcat la 1 jumate este ca am visat ca am omorat o pisica. Semana dureros de bine cu pisica pe care m-am chinuit ieri sa o dau jos din pom, unde se cocotase si acum nu mai putea sa coboare si mieuna de mi se sfasia inima. Dupa ce mi-a bagat zeci de fragmente de coaja de copac in decolteu, cu ajutorul unei mamici binevoitoare care trecea pe acolo si ma vedea cu bratele intinse spre cer strigand "hai, hai" [yes, that ridiculous], am reusit sa salvam pisica [un pui] care a folosit ocazia doar ca sa se cocoate din nou, si mai sus, si sa reinceapa sa miaune disperata. Oricum, desi am plecat, demnitatea ce-mi ramasese refuzand sa se dedea din nou la un asemenea show, am ramas cu satisfactia de oh well, I did a good deed today, nestiutoare de cumplitul revers pe care aveam sa-l primesc azi noapte. De fapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, era azi dimineata, doar m-am trezit din cosmar la 8, nu? Si asa se intampla de obicei, numai ca mai devreme, intre 5 si 7 dimineata sar ca arsa din somn, cu inima palpitand in gat, cu rasuflarea intretaiata si cu lacrimi in ochi, si jumatate din minte ma zgaltaie si imi urla in timpanele psihologice ca e doar un cosmar si ca realitatea e mult mai buna [loooooooool! the things I have to lie to myself about!!] in timp ce cealalta jumatate plamadeste pervers scenarii si mai teribile, sau le revede pe cele groaznice deja traite. OK, sa zicem ca e binecunoscut ca omului ii place sa se sperie, chiar de mai multe ori, si chiar contra cost, altfel n-am avea filmele horror [a caror utilitate sau macar ARTA n-am gasit-o nici pana azi si nu cred ca voi reusi sa o descopar vreodata] sau casa groazei din parcul de distractii [chiar nu inteleg si nu gust deloc aceasta specie de "fun"], dar de ce creierul meu imi readuce in fata ochilor imagini cosmaresti cu tata murind, bunicul murind, eu murind sufocata, eu murind otravita si alte scenarii construite pe modelul SUBIECT - murind - MOTIV, cel din urma putand lipsi.
Azi am omorat o pisica. Nu din greseala, ca ar fi fost un semicosmar. Nu. In primul rand, ca sa creeze o atmosfera deja scary, creierul meu a inventat ideea ca inscrierile la camin se fac pana in 4 septembrie, care stiam eu ca ar pica ointr-o luni, si ca data curenta era in asa fel incat [creierului meu nu-i plac calcule cu date, prefera speculatii] a doua zi trebuia neaparat sa ma duc la Bucuresti, altfel pierdeam caminul. Si cum tata nu putea sa plece de la servici, pentru ca doar ce isi terminase concediul, nu-mi ramanea decat alternativa tren, cu nebuna, sau, in cel mai fericit caz, pe cont propriu. In al doilea rand, revenind la crima - pisica era acasa la bunici, langa pian, initial o mangaiam si ma jucam cu ea [ce-i drept, in stilul in care ma joc/terorizez eu (cu) pisicile] si nu mai stiu de ce, m-a enervat, asa ca m-am cracanat desupra ei, stiind ca o sa-mi pierd stabilitatea si o sa cad in fund, si stiind de asemenea ca o sa cad fix pe ea. Si am cazut. Am auzit oasele ei paraind sub mine, am auzit-o miorlaind de durere, groaza si agonie, i-am auzit moartea; m-am ridicat, am vazut-o, oribila, aplatizata, desfigurata, cu gura intredeschisa, si am vrut sa o iau de acolo, sa ma descotorosesc de ea si sa uit ca am putut sa fac asa ceva cu buna stiinta [in viata reala, oricat as exaspera o mata, nu as fi in stare sa o ranesc in cunostinta de cauza]. Dar m-a muscat. Si cum nu aveam de unde sa stiu daca era turbata sau nu, am constientizat seria de antirabice care aveau sa-mi faca fundul ciur. Apoi, pisica a murit si eu am ajuns plangand in bucatarie, explicandu-i bunicii ca "m-am impiedicat si ca sa nu cad am facut un salt si am aterizat pe pisicaaaa", am anuntat-o ca am antirabice de facut etc, am privit-o cum ia cadavrul matei, dar nu am mai apucat sa vad ce face cu el, pentru ca, din fericire, m-am trezit. Si mi-am dat seama ca august abia a inceput, ca pana la goana dupa camin mai e mai bine de o luna si ca NU AM OMORAT NICI UN ANIMAL. Si, deznadajduita, stiind ce ma asteapta daca ma culc la loc [I've tried it before asa ca am invatat ca dupa un cosmar care te smulge din somn nu poate urma decat unul si mai si] m-am dat jos din pat, linistindu-ma over and over again, mintindu-ma in continuare ca e mult mai bine here in the real world, asa ca ma privez de somn pana ce ma va dobori.
Vreau sa scap de cosmaruri. De ce eu am numai cosmaruri? De ce nu pot si eu sa visez frumos, sa nu vreau sa ma mai trezesc? De ce nu imi aduc aminte de nici un vis frumos, in schimb cosmaruri n-am uitat nici din-alea de la 5-6 ani? Vreau sa nu mai visez!

Ca-n vacanta

2009-07-30T23:38:00.002+03:00

Stau cu geamul deschis, afara e noapte si canta greierii, am aprins becul cu lumina calda si citesc tolanita in pat. Ma simt apropae predispusa la romantism, boema si impacata cu existenta. Imi promit ca o sa dedic mai mult timp linistii si lecturii. I feel great. And it's so good to blog it out loud.

De ce uram parintii

2009-07-29T23:12:00.002+03:00

Ai mei nu au fost niciodata ceva de dorit. De cand scriu despre nebuna din cand in cand, v-ati dat si voi seama. Dar nu m-as fi gandit ca se poate si mai rau. Dintodeauna am condamnat [and I'll never stop doing it] parintii care impun. Ai mei au facut tot posibilul sa imi impuna un stil de viata pe care sa il netezeasca ei in prealabil, nu cumva sa calc eu stramb, cand oricine a trecut prin macar 15 ani din viata stie ca trebuie sa faci propriile greseli ca sa ai de unde invata, nu sa te feresti de unele prefabricate. Cand vine vorba de parinti, n-ai cu cine discuta, noi suntem copiii prosti care nu stiu ce-i aia viata si ce-i aia lume reala etc si pe care daca nu-i tii din scurt ii pierzi iremediabil si irevocabil. Asa ca sa nu le dam voie sa isi traiasca viata, nuuu, sa o traim noi in corpul lor. Nu credeam ca o sa loveasca blestemul asta atat de aproape de mine. Literally. It's about her. Di. De data asta ca prietena, ma doare sa o vad asa suparata, si pe buna dreptate, pentru ca i s-a impus o facultate si de-aici, restul traseului in viata. Si Diana pe care o stiu eu si ati inceput sa o cunoasteti nu e genul care sa plece de bunavoie capul si sa spuna da, mami si tati, aveti dreptate. Ziceam eu acu ceva vreme ca ai ei nu-s de acord cu the L man si le dau relatic dreptate. Ei bine, nu le mai dau, pentru ca mi-am dat seama ca oricine ar fi fost in locul lui, avand in vedere ca relatia implineste un an, controlul asupra ei pare pe duca. Treaba asta cu figura masculina care ne strica fata. Si ei se iubesc, chestie pe care parintii ei nu o inteleg, parca s-ar fi reprodus prin spori aeropurtati. Dar cum ziceam, sa nu fii de acord cu o relatie de lunga durata, asta am mai auzit-o, bineinteles ca o condamn si mi se pare inutila si de rahat, deh, macar pt satisfactia de fruct oprit, dar ei chiar se iubesc, si au mai fost cacalau la de-a cupluri care aveau o relatie super pana si-au bagat parintii [ei] coada cu precadere in perioada bac-admitere si gata dragostea. Numai ca aici e vorba de viitorul ei, ea, fata de 19 ani, cat se poate de responsabila, cu drept de vot, majora, vaccinata, cum ar zice Puix, in sfarsit, suficient de matura cat sa stie ce vrea si cum sa obtina repectiva chestie. Sa ii impui facultatea? E o crima! Am mai auzit sa iti obligi copilul [fata, d'oh] sa plece in strainatate. Nici asta nu-mi place, dar hai, imi calc pe inima, sa zicem ca vrei sa aiba parte de ce-i mai bun, bla bla, bla bla. Dar s-o deportezi [ghilimele, am uitat] la Galati la sora-sa, ca sa faca naveta intre o pereche de adulti inruditi si o pereche de parinti dureros de inruditi. Cum sa faci asa ceva? Doar ca s-o ai sub ochi? E absurd, Diana n-a facut niciodata [I think I would know] ceva care sa o faca de rusine sau asa, doar ce mi-a zis si ea si ce dracu o cunosc, nu ar face nimic condamnabil, sa si-o traga prin boscheti, sa traga prenadez sub primarie sau mai stiu eu ce. E prea cu picioarele pe pamant, prea demna, prea lucida, prea inteligenta ca sa se bage in asemenea rahaturi. Mi se pare o fata cat se poate de cuminte, la standardele aferente varstei ei - are totusi 19 ani, eu prin comparatie la 15 eram o lepadatura, beam fumam de virginitate nu se mai punea problema, si cand ma gandesc, nu mi se parea nimic deplasat, dar acum imi e rusine cu ce eram, chiar daca stiu cum am ajuns acolo. Puteam sa evit degradarea asta si poate ca era mai bine, dar nu aveam de unde sa stiu si cred ca pana la urma nu as fi cine sunt daca nu as fi trecut si prin faza aia. Ei, Diana a fost mai matura decat mine si nu s-a bagat asa cu capul inainte ca berbecii [hah] ci si-a vazut interesul, nu vad de ce s-ar purta asa cu ea. Imi pare asa rau, atat de rau, de-abia o sa apuc sa o vad, si o sa se simta naspa, pentru ca nu asta vrea. I feel so bad.

Prima postare de pe laptop

2009-07-28T22:21:00.002+03:00

Aceasta postare are rol strict informativ [desi asa oleaca ma cam dau mare] si intentionez sa va anunt cu maxima incantare ca mi-am tras laptop. O frumusete de Toshiba Satellite L300 cu 4 giga ram, sa nu mai mor de foame si draci pana mi se incarca semiutilitarele si nevoile microchipice aferente, 2.16 ghz sa zboare pe undele electromagnetice cu viteza hiperluminica deja [ma scuzati, sunt de-a dreptul exaltata] si 320 giga rom, manca-ti-as, sa-mi incapa l word-u' actual si proiectele viitoare.
Io-te-l ma! :x

Back from medievalness

2009-07-28T15:44:00.020+03:00

M-am intors fara forte noi, ba chiar stoarsa de fortele vechi, de la Sighisoara. Unde m-am repus in contact cu spiritul meu medieval, de cavaler infocat, bineinteles. Am plecat vineri dis-de-morning, convinse ca o sa gasim cazare buna, asteptand cu sufletul la gura sa reintru in atmosfera dupa care am tanjit un an de zile si dispusa sa imi toc ca de obicei banii pe toale feudale si sa apar in peisaj ca o veritabila taranca/domnita de la 1400 toamna. Previzibil, nimic din toate astea nu s-a intamplat, cel putin, nu pe de-a intregul; la fel de previzibil, nimic din tot ceea ce nu s-a intamplat nu mi-a stricat cheful de sighisorit la sfarsitul lui iulie si pe viitor, indiferent de companie. Dar sa incep cu inceputul. Deci vineri. Am motait in masina, fie de plictiseala, fie de rau ce-mi era - asta era before metoclopramid; eu am din nascare o reticenta fata de pastile, pilule si alte astfel de comprimate medicine-friendly, asa ca anul trecut am refuzat sa iau si m-am complacut in a-mi fi rau. Anul asta insa, m-a apucat mult mai repede decat ma asteptam si gandindu-ma ca asa o sa-mi fie tot drumul cu cei 400 de kilometri ai sai, am cedat si am inghitit afurisitul medicament care, culmea, chiar mi-a facut bine. - imi uitasem cartea cu sexul acasa, n-aveam ce citi, inca nu mi-am luat casti pentru player [s-au stricat dinainte de bac-muuult inainte de bac :))], deci n-aveam nici ce asculta, si parca imi aduc aminte ca laptopul si dvd-urile cu L word erau in portbagaj, deci, in afara de peisaj, care nu avea nimic in/excitant, nu aveam la ce ma uita. Drept pentru care am contemplat frumoasa noastra patrie [paranteza: stiati ca pluralul de la patriot e patriota? Nu stiati? Sunteti niste terminati.] pe geam, ascultand ocazional bazaielile puricoase de la radioul care cauta degeaba frecvente.
Nu mai stiu exact la cat am ajuns in Sighisoara; cert e ca orasul se intindea mai departe decat ne aduceam noi aminte si am sovait ceva, intreband ici-colo pe militienii aferenti, pana am ajuns pe meleaguri cunoscute. Dar the promised land nu parea sa se tina de promisiune, sau intelesesem eu prost ideea promisa. Conform cu cele povestite din antologia de aventuri trecute ale Ioanei, eu credeam ca din poarta in poarta - in cel mai rau caz, din doua in doua porti - ar fi cate un ardelean sau ungur aclimatizat care sa ne ofere cazare la pret modic, care sa cuprinda, in alta ordine de idei, decor rustic, paturi primitoare, paine si sare si miros de belsug. Wrong! Am ajuns la un dispecerat care am uitat cum se cheama de fapt si unde erau inregistrati icsi si igreci care ofereau - sau ziceau ei ca ofera - un acoperis temporar deasupra capului. Sunam la primul, n-avem. D'oh, doar festivalul incepea intr-o ora si noi eram pe drumuri. Al doilea zice ok, ne ducem ne uitam, aflu ca pute a tigan - nu era ceva de dat pe spate, desi n-am mirosit destul de temeinic si, ce-i drept eram destul de adormita si in acelasi timp plina de elan - daaar din camera care ar fi fost a noastra se intra intr-o cazarma, intrucat nu pot sa numesc dormitor un lacas in care sunt planificate 20 de culcusuri. Deci nu. Next. Next era intr-un loc in care locuiau tigani, putea a tigan - de data asta, de sa-mi ia auzul - si, in plus, am fu avut din oficiu o colocatara grasa si aparent imputita - asortata locuintei, dealtfel. No fucking way, in special avand in vedere ca si acolo se preconiza o cazarma cu oameni care vor fi beti, vor fi jegosi si vor observa ca trei femei si o fata le dorm in cale. Deci nici asta nu. Next. Next era fix langa, dar ne-a luat ceva sa ne prindem; ca sa vezi, acelasi trib de rromi, cu acelasi parfum caracteristic speciei, dar cu dormitorul public mai la harcana. Se dadea in schimb, ca sa se echilibreze indicele de disconfort fizic, miros izbitor de pisat in cvasi-baia de pe terasa neacoperita. Cum sa refuzi asa ceva?
Capitolul cu instalatul, scarba si multumirile adresate divinitatii si organizatorilor festivalului pentru ca nu va trebui sa petrecem decat doua nopti in acel incantator lacas il voi sari, pentru ca sunt o delicata. Oricum, ideea e ca, avand in vedere singura alternativa ramasa, care promitea decenta cocotata pe versant si cu cale unica de acces prin padure [cum spuneam, 3 femei si o fata, in jur de miezul noptii] am ramas la tigani, care rezidau totusi la 15 metri de scarile care urca spre cetate.
Dupa despachetat frenetic si infulecat rapid in tabara cavalerilor, am urcat sa vedem parada de deschidere. Primul set de poze:D

Stegarii

Dupa care, daca imi aduc bine aminte, ne-am asezat boschetareste, eu fumand cu spirit de raspundere, si am frecat menta bucurandu-ne de fundaluri muzicale variate, pana cand la insistentele mele, am coborat in tabara cavalerilor sa vedem show-ul pe cai, increzatoare ca in cetate se desfasoara concertul Pontice si ca orice ar urma dupa aia nu merita interes. Camera mea cu bateria pe moarte a facut urmatoarea urda, stiu ca se putea si mai bine, stiu ca am ratat momentele esentiale, dar ce-i mai bun tot in memoria mea a ramas si am material de fantezii erotice medievale pentru urmatorul sezon.

Intre timp, intre zidurile cetatii cantau, dezlantuiti, Trooper. Ceea ce n-am aflat pana a doua zi, ca doar asta e norocul nostru. Si totusi, sa fi stiut - eu, cel putin, Ioana nu e la fel de extaziata de cai ca si mine - ca Trooper si cavalerii erau simultan, tot in tabara, jos, intepeneam, priponita de gard si enervata de tanci [cred ca ma razgandesc si nu ma mai reproduc daca toti sunt la fel de agasanti. I-as fi omorat lent si dureros pe toti.] si salivand, bineinteles, cu mintea zburdandu-mi pe acorduri si poate si plaiuri irlandeze pe un armasar ca ala negru. Cal sau calaret, whichever comes first, cum imi place mie sa zic cand din doua bune trebuie s-o aleg pe a mai buna.
Am dormit cu chiu cu vai, niciodata nu m-am bucurat mai tare ca m-am trezit decat sambata si duminica dimineata. Dupa un mic dejun frugal, am navalit ca tatarii - respectiv, adaptandu-ne la geografia locurilor, ca ungurii in cetate, am facut niste cumparaturi - din care eu am reusit sa pierd o treime, in aceeasi zi; cerceii mei cu oi, unde dracu i-oi fi pus... - am mai sezut boschetareste, eu plangandu-ma ca un caine batut de antiigiena persoanei mele, Ioana consolandu-ma ca pe ea nu o deranjeaza si ca pososenia ei nu se plange de lipsa apei calde, ca mine [da, ma plang. Nu, nici din asta n-aveam], cu furtuni de praf acoperindu-ne cu straturi succesive de ce ar fi putut sa devina, pe pielea noastra, cernoziom, cu litri de apa si zeci de tigari. Pentru mine, bineinteles. Plictisindu-ma la un moment dat si sperand sa mai vad cavalerii, care erau trecuti in program la 5 si la 7 [dupa cum si Trooper erau trecuti in program cu o zi mai tarziu decat au concertat], am coborat, am balotat ceva nutritiv asezonat cu vin rece, 4 lei paharul, si am inregistrat, in locul cavalerilor pe cai, cavaleri antrenandu-se in cavaleria lor.

Cand am considerat ca am vazut tot ce puteau baietii sa faca cu sabiutele, m-am intors, am ocupat o banca in piata cetatii si am inceput sa astept, alaturi de restul spectatorilor, programul artistic. Si a venit. Truverii au cantat super, ca de obicei, nu m-am invapaiat tare ca anul trecut pentru ca le-am luat deja albumul si ii ascult in tihna ori de cate ori le duc dorul. Sofia Kalgren, nepamantean de frumoasa pentru o atat de blonda [scuze, platinatelor, dar nu ma dau in vant dupa nordice de felul meu], a cantat nepamantean de frumos pentru o invitata in Romania, si am incercat sa filmez May It Be, dar am ramas fara memorie si nu mi l-a salvat - camera marsava, vei plati! - si concertul Briganthya, care au o solista ravisanta [vazuta de la departare si batuta de toate reflectoarele, asa parea, dar internetul imi ineaca toate sperantele] a fost peste asteptarile mele. In ingamfarea mea, credeam ca am descoperit cam tot ce merita de pe ramura muzicala medievala. Se pare ca in Spania n-am ajuns. Good to know. Am pozat + filmat dupa cum urmeaza.

Sofia Kalgren

Briganthya

Duminica dimineata, dupa ce am constatat ca nu mai am cercei cu oi, ne-am luat talpasita si am purces catre Bucovina, oprindu-ne abia seara la Manastirea Humorului. Daca vreti sa dormiti pe rupte si nu va deranjeaza ca aveti o manastire din Evul Mediu la 100 de metri, va recomand zona. Liniste, miros de vaca, ansamblu locuibil, cat de cat rustic, dus cu apa calda, L word pana dupa miezul noptii - asta nu intra in program, dar noi ne-am bucurat de el. Ce bine e sa ai camere separate! O cina improvizata, binecuvantand semintele Ioanei, ultima tigara importata din Transilvania, un somn tihnit si binemeritat. Poze de la manastire, facute fara sa fi achitat in prealabil taxa foto, dar cu pseudoconstiinta impacata ca am donat 5 lei pentru restaurarea picturilor [de dragul artei, nu al Domnului, don't panic.]

Tihuta

Manastirea Humorului

[Ioana ca obiectiv turistic]

Si luni dimineata, haidem pana la Siret, la intersectia a trei tari - Romanica noastra, Moldova care a fost si ea a noastra si Ucraina care inca mai are ceva de-al nostru [mie imi place Romania mare si inca sper la un razboi fantastic, mana cereasca, in care sa recapatam ce-am avut si daca se poate sa moara toti tiganii]. Un popas si acolo, un moment de mirare ca unde se agata harta-n cui aveau Filter Plus si al Sighisoara, unde erau toti rockerii, hippiotii, medievalii si curiosii care nu s-au dus la Peninsula, la Timisoreana sau la Watumi Fringe, n-aveau. Ca la noi, frate, ca la noi! Neavand ce poza - tara noastra se termina dupa un deal care nu reprezinta nimic spectaculos - am purces spre aer ud, tot mai la sud, poposind la o manastire intre Falticeni si Roman, de unde sunt si pozele de mai jos, la Hanul Ancutei si in repetate randuri pe camp sau in asezari umane care mie tot camp imi inspirau. La 10 noaptea se cheama ca eram acasa, dupa 12 ore chinuitor de placute. Unde mai mergem?

Manastirea Sf Mina

Si poze fara tema si/sau cu noi

Sighisorim?

2009-07-23T15:52:00.002+03:00

So it's settled. Maine dimineata ne imbarcam si hop top la festival, sa mai luam o gura de ev mediu, ca ne place. Inapoi la cetatea prin care se plimba rochii lungi cu plete lungi si, uitandu-se spre fesele care se intrevad la spatele rochiilor lungi, sabii si diverse costume de piele. De ce imi place mie la Sighisoara? Nu stiu. Imi place si atat. Am fost o data acum cativa ani, inainte sa inceapa festivalul, si m-am indragostit de cetate. Am fost anul trecut la festival, cu bufnitoiul, si i-am jurat cetatii credinta eterna. Abia astept 3 zile de muzici medievale, de oameni veseli, de costume that make me go wooohooooo, de mancat pe apucate, de pozat in diverse ipostaze, de tatuaj cu henna, de tartamuri hippie si celebrarea spiritului meu cavaleresc, ramas in feudalitate. Ne-auzim luni, cu o caruta de poze.

Jurnal de campanie de pe frontul studentiei

2009-07-22T16:47:00.003+03:00

Daca primul razboi mondial a fost bacul, si a facut fas, acum lucrurile s-au complicat o tara. Vedeti voi, treaba aia cu bomba atomica, implicarea americanilor, zvasticute, holocaust si ce mai urma dupa toate astea. Dar azi e un fel de 9 mai 45. S-a terminat! Si se cheama, ladies and gentleladies, ca sunt studenta.
Acum, partea in care ma dau mare cu maxima nesimtire de care ma simt in stare: am intrat cu 10. Imi permit ingamfare pe termen de 30 de zile, 15 acum si restul dupa inceperea anului scolar - pentru voi aia mici care ati ramas la liceu, bineinteles. Cu precadere pentru aia care ati trecut a doispea. Sfat: don't bother. Niscaiva munca pe ici pe colo, hai si cateva nopti pierdute/investite/PIERDUTE tocind eseuri expirate care in 3 ore au devenit inutile pe viata. Dar nu va bagati la minuni/misiuni imposibile gen terminat variante sau culegeri. Am incercat io, si am facut aceeasi branza si unde am terminat tot ce era lucrabil si-mi pica in mana, si unde am lucrat mai chiondoras, asa ca mesterul roman pe autostrada. Efort sa fie. Dar ce-i mult nu strica, in schimb nici nu foloseste. Una peste alta, de unde parca ieri organizam toalete pentru orale, azi la 10 eram gata inmatriculata in anul I. Par nostalgica? Nu-s. N-am simtit zilele astea trecand pe langa mine, nu-mi aduc aminte sa fi petrecut timpul care calendaristic vorbind, a trecut, dar, paradoxal, am inregistrat evenimentele care s-au derulat. Imi aduc aminte cate ceva din subiecte, stiu sa ajung la Motoare si in Fire, asta cu conditia sa ajung la universitate, la Unirii sau macar in Cismigiu, ca altfel n-am nici cea mai vaga idee; am reperat biserica Sfantu Cinci si am ras de ea, am reusit performanta de a nu ma rataci in putinele vilegiaturi solitare de care m-am bucurat prin capitala, m-am tinut departe, vrand-nevrand, de calculator, de sambata pana acum si am micsorat considerabil si portia de Stargate. Cand ma gandesc ca aveam de gand sa termin serialul cel tarziu o data cu liceul, si pana una-alta am intrat la facultate si tot la sezonul 2 sunt. Ca si cu House, dealtfel. Daca stau bine sa ma gandesc, nu am vazut nici un episod cap-coada zilele astea; cea mai apropiata tangenta cu Stargate a fost faptul ca tata a inceput sa ma strige Carter prin casa si sa ma puna sa repar telepatic gps-u', ca vezi doamne, voi astia care ati intrat cu 10 la automatica aveti o comunicare speciala cu tehnologia aista. Se pare ca a uitat ca ultima oara cand am pus mana pe gsp-ul ala, incantata de utilitatea lui ca handsfree si mp3player, l-am blocat pana in stadiul in care nu reactiona nici la butonul de turn off apasat nervos si febril. A durat 3 sferturi de ora pana sa se deblocheze, de la sine, bineinteles, timp in care ajunsese la vreo 45 de grade si tata injura cu zaduf, convins ca o sa se arda masinaria, or sa i se topeasca circuitele si o sa aiba paguba de i++ milioane, ca garantia nu acopera neglijenta si eu exact asta am facut lalala. Acum sa comunic telepatic cu el si sa-l conving ca nu vrem sa mergem pe Splaiul Independentei, ci pe bulevardul Independentei, huh? Cum sa nu. La banii aia, ma asteptam la un RAM mai consistent. Hmpf.
Revenind la performanta mea de la admitere, egalata doar de 117 alti soricei de laptop. In afara de o prelungire a programului de stat afara - in Br, of course - de la nebuna herself si de binecuvantarea de a pleca la Sighisoara la festival, nu mi-a adus mare lucru. Bine, nu pun la socoteala statutul de studenta si locul in camin, pentru care oricum am certitudinea ca o sa dau spaga. C-asa-i la noi. Dar deja nimic nu imi mai poate strica bucuria ca am intrat, la bugeeeet, ca nu o sa mai dau cu ochii de liceu decat ca sa fac misto de ai mai mititei si tristi si sa le vand carti care nu le trebuie pretinzand simultan ca fara respectivele tomuri nu as fi intrat la nici o facultate de stat din Romania, etc etc. Si-asa mintitul e on a daily basis pentru mine, daca mai primesc si bani pentru indrugat gogosi se cheama ca la vita e bella. Ce bella ar fi daca as reusi sa-mi mai si reiau din vechile obiceiuri. Alea in care aveam mai multi bani si mai putine kile, dar in special mai multa activitate sportiva....cardio. Adica mai mult sex. Acum m-as multumi nu neaparat cu mai mult sex decat faceam, ci doar cu niste sex. O data ce m-am eliberat de stresul intelectual, ca sa nu raman nestresata, ca animalul asta nu exista decat in sf-uri si comedii romantice rasuflate, trebuia sa iau in brate stresul fizic, fiziologic, cum vrea bufni sa-i zica, manca-o-ar mama [a ei, nu a mea] de medicinista. [Bravo ba. Doamne cat cacat ai putut sa mananci anul asta ca nu intri la buget. Astept visinata aia de ani de zile!!!] Macar acum o sa am timp si de asta, asa intre o excursie la Sighi si una la Costinesti, sper sa vina si aia candva, intre socala de soferi si primirea pc-ului. Asta daca-l iau. Deci, ca sa fim siguri, intre scoala de soferi si datul spagii. Amin!

Mult zgomot pentru nimic

2009-07-10T14:18:00.003+03:00

N-am mai avut de mult o agenda asa de ocupata. M-am obisnuit cu statul degeaba, imi intrase in sange, era in aerul respirat. A trai = a sta degeaba. Sau a functiona pe pilot automat, cu nasu-n hartoage, butonand cu o mana si scriind hieroglife cu ailalta. Dar acum, in perioada asta bizara si ironica dintre bac si admitere, viata mea linistita si plictisitoare a fost data peste cap. Fosti si viitori colegi ma cheama sa facem probleme de mate si/sau fizica. Lumea da petreceri. Am patit-o chiar si sa fiu sunata si intrebata daca ies, ceea ce nu s-a mai intamplat cam dintr-a opta. De cand cu messul asta, mama ei de tehnologie. Gratare dupa gratare. La ics, la igrec, la lac, azi chiar si la mine [ceea ce implica trecerea mea ex abrupto la munca de jos: sterge masa, scaunele, pune husa la balansoar, fa rost de farfurii tacamuri etc, matura curtea, fa curat in baie, evacueaza paianjenii si asa mai departe]. Shoppareala, inghetate, vin, foi inutile de care ma agatam cu dintii pana nu de mult, alergatura la domnul notar Loi, adeverinte, dosare, poze, fise de inscriere si ingrijoratorul AMR 10. If there's anything left of my mind, I'm losing it.

The future's bright.

2009-07-09T22:38:00.001+03:00

Spleen v2.1

2009-07-08T16:32:00.003+03:00

Zilele astea am avut gramezi de sentimente si feeling-uri contradictorii. Si m-am simtit foarte, foarte naspa. De data asta imi place sa cred ca n-am dat-o-n bara io cu mana [si bara] mea, dar parca tot pe undeva prin zona aia e. Daca pana acum, cu Di si cu variantele si cu toate alea eram totusi chill pe fundal de muzica irlandeza, House si Stargate [de cand s-a terminat TLW, cel putin] acum, cand ar trebui sa fiu asa pe norisori without a care in the world, cu telefoane care inca taraie ca sa ma felicite oameni, cu tanti colege cu mama care imi trimit chestii, cu toata lumea vesela, cash in portofel, cardu' alimentat, facultatea la o zvarlitura de bat cu fisele de preinscriere deja printate completate si semnate, totul ar trebui sa fie misto. Pai nu-i. De ce? Degeaba. Uite, prototip de zi perfecta: dimineata somn pana tarziu, o scurta excursie pana la liceu, luat adeverinte de bac, fumat asa ca de la revedere in buncar, apoi un drum scurt pana la bunici, vreau bani-poftim, inapoi acasa la un stargate si-un kil de caise + un ice coffee, dupa-amiaza shoppareala cu bufnitoiul pentru ziua lu Puix, doar ce-am ajuns, dealtfel, diseara petrecere cu gratar, haus si manele, whisky si ce-o mai fi, paaana maine dimineata. Nu tu pereche care sa te frece la melodie ca unde esti, de ce nu raspunzi la telefon, de ce nu pot sa vin si io diseara etc. Nu tu nebuna [e de garda] care sa iti serveasca binecunoscutul "nu pleci nicaieri pana nu arata camera ta luna" [mereu m-am intrebat: cu craterele aferente?]. Nu tu mate, nu tu fizica, nu tu bac amenintator si urat care sa te sperie, degeaba, se pare, dar sa te sperie oricum - intr-adevar, infricosatorul bac, dupa cum mi s-a spus in repetate randuri de absolventi, dar nu am vrut sa cred, nu-i mare sfaraiala - nimic, deci, care sa poata fi considerat factor de stres. Si totusi. Eu ma simt ca dracu. In boxe urla Xandria, care cu toata delicatetea vocii feminine si armonia acordurilor gotice, e disturbing dupa saptamani de Blackmore's Night, Enya, Libera si prietenii. Am savurat The Strangers, eu care nu ma uit de felul meu la filme de groaza, nici macar daca sunt cu Liv Tyler, pentru care dezvolt o noua infatuare platonicontemplativa. Sunt intoarsa pe dos. Nu am noutati. Dar asta, la urma urmei, e ceva cotidian si obisnuit, eu sunt aia care nu are nimic de zis despre ea, nu ca n-ar vrea sa zica si ea ceva; chiar n-are. Doar ca ma afecteaza acuma. Chiar asa, in viata mea nu se intampla nimic. Dupa cum Romania e tara in care nu se intampla niciodata mai nimic si Braila e orasul in care orice intamplare e vazuta cu ochi circumspecti si neincrezatori, in viata mea nu au loc nici un fel de evenimente. N-am ajuns atat de disperata, incat sa consider bacul sau admiterea un eveniment. Eveniment va fi plecarea definitiva la Bucale. Dar, pana atunci, nu se intrevede nimic care sa-mi lumineze orizontul. Sufar de plictiseala morbida, si ma afecteaza la cele mai inalte, dar si profunde niveluri ale existentei. Pana acum ma lasa rece. Acum mi-am instalat Spleen v2.1. Dezamagire de sine.

Frustrare

2009-07-02T14:33:00.001+03:00

Apropo, am terminat bacu.

Erata

2009-06-30T22:06:00.000+03:00

am mancat 2 2 c cand am cropuit poza. Tin sa mentionez ca pe ala l-am busit.

Ministerule, iti declar toata diareea lungilor mei ani

2009-06-30T21:56:00.002+03:00

Sa va vad eu, fir-ati ai dracului sa fiti de "profesori", SA VA VAD cum rezolvati VOI, singuri si fara sa va ajute NIMENI, fara sindicatele voastre de cacat si grevele voastre de sloboz, ASTA, in trei ore. Astept amarasteni care se cred mari dascali si supertancuri la mate ca stau cu curu la catedra la Cuca Macaii din deal, ca in vale au facut din scoala carciuma, si dup-aia s-au cotopenit la ministerul vostru de basini, si au vacanta de trei luni, fata de alti sarmani care isi dau duhul pentru doua saptamani pe an, sau care in alea trei luni isi dau duhul pentru de-alde noi, sa facem si noi o facultate sa balotam o pita si-o slana cu ceapa cand om fi mari; sa-mi demonstreze ce mare valoare au. Aveti copii? Aveti, ca prostu nu stie decat sa faca si mai multi prosti sa umbreasca si sa ingreuneze pamantul! Ei, ce-o sa rad si ce bine o sa-mi para cand or sa pice pe capete, si-o sa va umflati de-o sa plesniti, plesni-v-ar fierea, ca pfoai copilul meu sa pice bacul, pai sa pice, si nici la maturat strazi sa nu-l primeasca, si sa...si sa...si sa....

Va urez la toti o moarte lenta si dureroasa.

2009-06-28T13:44:00.001+03:00

i lost two years of my life & ma simt ca o razatoare impuscata

2...3...si: CAMIIIIIL!!!!

2009-06-26T16:23:00.002+03:00

CAMIL!!! Camil!!! Camiiiiiiiiiiiiiiiil.
Adica invatati cu toata generatia voastra de prosti nuvela, ca nu s-a dat; Luceafarul, ca is 120 de ani de la moartea lui Eminescu; Iona, ca-i nush ce an aniversar Sorescu; Barbu si Stanescu, ca de cand cu calamitatea de acum 2 ani cu traditionalismul nu se mai risca elevul sa sara peste poezie, in special peste aia careia oricum nu ii dadea nici o atentie pentru ca nu o intelege; Dacia literara si Junimea, pentru ca profesorii is ofticati ca n-au bani si trebuie sa se razbune pe cineva.

Si primim Camil Petrescu, dragostea noastra cea de toate zilele, the little black dress, primul roman romanesc citit care ne-a placut [urmat de Cel mai iubit dintre pamanteni, pe care l-am exclus din lista to-do], pe care l-am frecat la mai multe teze, l-am intors pe toate partile si care acoperea [cu stilul nostru de a trage de orice varianta unde nu precizeaza alt autor pana iese cu stralucire Ultima noapte] 25% din variante. La o treaba ca asta, orice observator din afara zice ca d'oh cele mai mari sanse sunt sa pice asta. Daca pe bune merge la atatea. Si merge, ca doar de-aia e little black dress. Dar martorii la evenimente si, in acelasi timp, victimele - in speta, noi - ar fi putut sa jure azi pe la 9 ca vezi ce Leoaica tanara, iubirea ne trantesc nenorocitii astia de ne sinucidem in masa sau Iona pica, iremediabil si irevocabil [si bineinteles nimeni nu stie Iona. Except for Bufni. Who knows all sorts of weird stuff.]

***Dupa teza, Ioana recita in Dreams pasaje intregi, interminabile, din Iona. De ce? Because. Preferam partea cu nitrati/nitrili/nitruri, dar in momente de euforie ca alea cand iti pica Ultima noapte la bac nu prea mai conteaza daca recita lumea in jurul tau Iona, Hamlet, Iliada sau Rapid-CFR. Totul e frumos si perfect.***

Si dupa ce am ajuns la concluzia ca daca o fi varianta 25 scriu Camil [d'oh] paralel cu Calinescu si, 5 minute mai tarziu, va fi Maiorescu clar, am izbucnit cu chiote si aplauze, propagand unda de extaz pe coridor. In urma comisiei se facea auzita fericirea pura. Sper ca nu si-au inchipuit ca ii aplaudam pe ei, desi prostia totusi nu are limite; ei, in fond, sa creada ce-or vrea. A fost Camil. Totul a fost frumos si perfect.

Pentru ca maine e romana scris, si am dat de-o leapsa care incepe cu carti

2009-06-25T21:37:00.002+03:00

1) Luaţi cartea cea mai la îndemînă, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rînd: "ce am dori sa punem in lumina este campul epistemologic, epistema de unde cunostintele" [Michel Foucault - Cuvintele si lucrurile]

2) Fără să verificaţi, cît e ora? 21:23

3) Verificaţi! 21:40

4) Cum sînteţi îmbrăcat? un tricou vechi cu tweety si pantaloni de trening siclam

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi? Stargate, sezonu 10, episodul 20, frustrata de faptul ca e ultimul dar nu se clarifica mare lucru

6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului? televizorul

7) Cînd aţi ieşit ultima data şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă? in seara asta, m-am plimbat, am fumat cateva tigari si m-am gandit la bac

8 ) Ce-aţi visat ieri noapte? chiar nimic, sau nu-mi aduc aminte

9) Cînd aţi rîs ultima data? azi. rad tot timpul

10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi? rafturi, ventilator, 2 prize, un intrerupator

11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra? ochelari de soare negri, ca n-am

12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut? Underworld 3, iar

13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi? nope.

14) Ce părere aveţi despre acest chestionar? a venit la momentul potrivit, cand stresul indus de bac atinsese nivelul critic

15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă. "setea" care il absoarbe pe Hyperion cand se duce la ta-su sa-l faca muritor e de fapt o aluzie la o gaura neagra. Scrie in Alchimia parca

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă? Soniaaaaaaaa [ma rog cu un singur a]

17) Şi dacă ar fi vorba de un băiat? Tudor/Robert

18) V-aţi gîndit deja să locuiţi în străinătate? France, here I come

19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună cînd intraţi pe porţile Raiului? "didn't see this one comin', aye?"

20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba? as eradica tiganii si as rupe america si rusia ca-s prea mari si decat sa se rupa in al treilea razboi mondial mai bine le rup io

21) Vă place să dansaţi? nu inainte de o tarie-doua

22) George Bush? ma lasa rece, ca multi alti prosti si incompetenti

23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor? tot Stargate, e fundalul pe care imi duc bacul [da, sunt obsedata de bac]

24) Care sînt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar? sa se identifice singuri, eu nu dau lepse, doar le iau:)

Baaaaaaaaa, am bac nasooooooool maine!!!!!!!

My cost in human lives

2009-06-24T18:04:00.001+03:00

147,388 People

Natural disasters in 1991

Andover, Kansas Tornado Outbreak
1991 Bangladesh cyclone
Halloween Blizzard
Mount Pinatubo
Ormoc tragedy
1991 Racha earthquake
Southern Great Lakes Derecho of 1991
West Virginia Derecho

People who died on March 28 (various years)

2006 - Kevin Pro Hart, Australian Artsist
2006 - Charles Schepens, American ophthalmologist and member of the French Resistance
2006 - Caspar Weinberger, United States Secretary of Defense
2005 - Dame Moura Lympany, British pianist
2004 - Peter Ustinov, British actor
2004 - Art James, American game show host
2001 - Moe Koffman, Canadian musician
2000 - Anthony Powell, British novelist
1999 - Freaky Tah, American rapper (Lost Boyz)
1995 - Hugh O'Connor, American actor
1987 - Patrick Troughton, British actor
1987 - Maria von Trapp, Austrian-born singer
1985 - Marc Chagall, Russian-born painter
1982 - William Giauque, Canadian chemist, Nobel laureate
1980 - Dick Haymes, Argentine-born singer and actor
1979 - Emmett Kelly, American clown
1978 - Dino Ciani, Italian pianist (d. 1941)
1976 - Richard Arlen, American actor
1976 - Arthur Crudup, American blues singer and guitarist
1974 - Dorothy Fields, American librettist and lyricist
1969 - Dwight D. Eisenhower, 34th President of the United States
1965 - Jack Hoxie, American actor, rodeo performer
1958 - W.C. Handy, American composer
1953 - Jim Thorpe, American athlete
1949 - Grigoraş Dinicu, Romanian composer and violinist
1947 - Karol Świerczewski, Polish general
1946 - Chick Fullis, baseball player
1944 - Stephen Leacock, Canadian humorist
1943 - Sergei Rachmaninoff, Russian composer and pianist
1942 - Miguel Hernández, Spanish poet, death in prison
1941 - Virginia Woolf, English feminist writer
1939 - Francis Matthew John Baker, Australian politician
1929 - Lomer Gouin, Quebec politician
1910 - Edouard Judas Colonne, French violinist
1910 - David Josiah Brewer, U.S. Supreme Court Justice
1881 - Modest Mussorgsky, Russian composer
1874 - Peter Andreas Hansen, Danish astronomer
1870 - George Henry Thomas, American general
1868 - James Thomas Brudenell, 7th Earl of Cardigan, British military leader
1866 - Solomon Foot, American politician
1794 - Marquis de Condorcet, French mathematician, philosopher, and political scientist
1687 - Constantijn Huygens, Dutch poet and composer
1677 - Václav Hollar, Czech-born actor
1566 - Sigismund von Herberstein, Austrian diplomat and historian
1563 - Heinrich Glarean, Swiss music theorist
1285 - Pope Martin IV
1239 - Emperor Go-Toba of Japan
1072 - Ordulf, Duke of Saxony
193 - Pertinax, Roman Emperor (assassinated) (b. 126)

In alta ordine de idei, am luat 10 si la franceza. Figures.

Circulara de la daddy

2009-06-22T16:37:00.000+03:00

Pentru cei preocupati de o alimentatie sanatoasa, iata ultima noutate in domeniul nutritiei si al sanatatii.

Este o usurare sa aflam adevarul dupa atatea si atatea studii conflictuale despre nutritie.

1. Japonezii consuma foarte putine grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.
2. Mexicanii consuma multe grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.
3. Chinezii beau foarte putin vin rosu si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.
4.. Italienii beau mult vin rosu si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.
5. Nemtii beau foarte multa bere, consuma foarte multi carnati si grasimi si sufera de mai putine atacuri de cord decat romanii.

CONCLUZIA:
Mancati si beti tot ce vreti. Se pare ca faptul ca vorbiti romana e ceea ce va omoara.

Out goes the carrot

2009-06-22T16:13:00.003+03:00

A mai ramas un pepene in ceea ce priveste romana scris, dar ala cu oral a iesit ca racheta. Am avut bulanul bulanelor sa nimeresc o comisie cu doua tanti la care scopul suprem era sa fii puisor. Puisor implica puppy eyes, zambete timide si vocea usor tremurata cand incepi sa iti sustii aberatiile. Am fost puisor si am luat 10. Pana si nebuna a fost stupefiata de raspunsul meu [de zece], replicand total bagata in ceata: "ce treaba are Verlaine cu Cioculescu?" Absolut nici una, bineinteles, dar trebuia sa zic ceva. Si cum totul suna mai bine in franceza, sa zicem de baietii frantuji. Deci marea vraja la bac e sa retii niste cuvinte/nume mari precum veridicitate, transhumanta, antediluvian, Poe si sa faci permutari cu fraze alambicate in care sa intre combinatii fatale din cuvinte din-astea de te doare mintea de-l lasi pe ala paf. Daca simti ca poti sa aberezi pe un subiect intre periodizarea caruia si subiectul propriu-zis pe care l-ai tras nu e diferenta mai mare de un secol, e ok sa bati campii despre ce ti se pare ca stii. Orice ar fi, o sa stii mai mult decat ce trebuie de fapt sa zici. Eu am avut un text cica memorialistic al unui nene care l-a cunoscut pe Arghezi. Eu am ajuns la "la musique avant toute chose". It seems Negu was right. Daca nici eu nu pot sa-i vrajesc...
Poimaine ne frantuzim. It will be like a sip of Sauvignon Blanc.
Vineri romanim cu spor. Un pepene zdravan va inlocui buchetul de morcovi din cur. That's the big merde of the summer.
Marti mate. Un binemeritat relache.
Miercuri fizica. Solicitant ca o plimbare pe malul marii. Exista mereu un risc real de tsunami sau de furtuna care sa considere ca trupul tau e mai inalt decat farul si sa te trasneasca. Dar poate n-oi avea si io atata ghinion.
Si joi engleza. Like a sip of........englezii fac vin naspa. Like a celtic tune. Lovely.

Si dup-aia...

Morcovii din fund

2009-06-20T14:37:00.002+03:00

Drumurile noastre toate

2009-06-17T14:10:00.003+03:00

...am trecut pe sub balconul lui ex-frate-meu si pe sub ex-balconul lui the unmissable pe drumul dintre diversele institutii si m-au napadit amintiri. De la prima mea gura de visinata, la the unmissable in bucatarie. La chitarile pe care i le-am zgariat cu tepii de la zgarda, cand purtam asa ceva. Si mi-am dat seama ca mai multe si mai consistente amintiri am de la ex-hermano. In apartamentul caruia am atarnat cu saptamanile cand imaginea mea in societate amintea de o latrina [dupa ce un tip imi daduse papucii pentru alt tip, urmand ca eu sa ma cuplez cu o tipa care mi-a dat papucii pentru....ghici. Un tip] si m-am facut torpila, prastie, tun, pula si arte arme de la cantitati care acum mi se par infricosatoare de Smirnoff. Ex-Bruder, la al carui majorat i-am facut coaiele praf lui Coman, in a carui minte faptul ca m-am aplecat in fata salelor lui a capatat valente fantasmagorice. Eu faceam doar tranzitia de la tocuri la balerini si n-aveam ganduri belicoase, dar daca el si-a pozitionat penisul in fata mea, nu am rezistat sa nu-i trag un pumn. Era prea tentant. Ce petrecere frumoasa a fost. In special cand subit s-a oprit muzica, s-a aprins lumina si hermano a inceput sa urle cu disperare "UNDE-I GAOAZA??? CE-ATI FACUT CU GAOAZA MEA???"[***]
Apartamentul ala contine singurul pat strain in care am dormit fara sa fiu in vacanta si fara sa ma fi dus cu intentia de a dormi. Dar, in zilele alea, ultimul cuvant il avea vodca. In usa aia de la intrare mi-a iesit in fata Coman, facandu-ma sa-mi revizuiesc atitudinea detestabila pe care o aveam fata de el. Pe canapea am purtat prima discutie impersonala cu the unmissable si pe pat am descoperit cel mai eficient mod de comunicare. In biblioteca din sufragerie e seria Harry Potter. In volumul 5 e cheia de la bar. In bar e vodca. Sau cel putin asa stateau lucrurile ultima oara cand am accesat comorile din bar. Cine stie? Intre timp, hermano s-o fi dat pe altceva. Eu, dupa vodca, m-am dat pe gin, acum is pe non-alcoolice ca drincarita sociala si pe de toate cand e vorba de baut cu constiinciozitate. Poate s-a apucat de fumat slimsuri. Poate si-a dat seama ca e gay. Poate s-a insurat. Sau poate a plecat si el. Ca toti ceilalti.

***Nota explicativa: Gaoaza este un pisic, botezat initial Motherfucker de the unmissable si Mitzu de catre mine. Hermano a considerat insa ca Gaoaza e reprezentativ si, in special, usor de tinut minte. Eu cred totusi ca acest botez e pe fond subliminal. Am o teorie conform careia pisoii reflecta prin nume personalitatea stapanului. Prin urmare, cum David este un gaozar, in mod similar pisoiul a fost numit Gaoaza. Cu toate astea, teoria mea e cam subreda din cauza contraexemplului Puix, pe al carei pisic il cheama Vacuta, chiar daca Puix nu este o vaca. O sa astept sa isi ia Bufnix pisoi si daca o sa il cheme Poş sau Toluen [ca Benzen e luat] inseamna ca am dreptate si deci am datoria morala de a imi boteza viitoarea felina Sobolan Paros. Don't ask me. Ask her. Eu ma epilez si nu sunt purtatoare de ciuma, dar tot Shobix am ramas. Ar fi cam paradox totusi, nu? O pisica pe care s-o cheme Sobo. Ca sa neutralizez efectul, o sa imi iau si un hamster pe care sa il cheme Miau-Miau, un pescarus pe care sa il cheme Hamsie si o aluna pe care sa o cheme Veverita. Si-am rezolvat problema.

Birocratia, sau cum se coieste statul cand e vorba sa-ti dea bani

2009-06-17T13:36:00.003+03:00

Pe luna mai nu mi-am ridicat alocatia. De ce? Ca am uitat. Scria acolo, pe aviz, ca se pastreaza 2 zile lucratoare. Eu trebuia sa ma duc s-o iau pe 25, deci am presupus ca pe 27 e ok daca mi-o revendic. Wrong. Pentru ca suntem in Romania, si 2 zile lucratoare se compacteaza intr-una singura, deci vineri 27 s-a transformat in joi 26, cu alte cuvinte tanti de la posta, pe care din motive complet obiective o voi numi Scarba, m-a trimis la directia muncii. Dupa intrebari mirate colo si colo [eu fiind genul de persoana care nu are si nu vrea sa aiba nici in clin nici in maneci cu autoritatile] aflu unde e aceasta institutie si imi plimb dragalasa prezenta pana acolo. Ma intampina, la biroul de alocatii, o alta tanti, hai sa-i spunem Tuta 1. Ca asa si asa, n-am luat alocatia si m-au trimis aici. Mmmdeah, completati cererea asta si aduceti adeverinta de la scoala ca aveti continuitate si nu repetati anul. Du-te Alice inapoi la scoala. Acolo secretara, care are fata de cretinism gusogen, adica e si cretina, si grasa, "da la ce-ti trebe adeverinta? ha? pai n-o iei de la posta alocatia?" Creti scumpa, pai asta e faza, ca n-am luat-o. "da de ce" uite de-aia ca sa intrebe prostii. "pai si ce vrei" ca am continuitate si nu repet anul. "si nu-l repeti" NU!!!!!
Zbrr ca Mary Poppins inapoi la directia muncii. Tuta 2 luase locul Tutei 1, imi ia in primire docomentele si ma anunta cu emfaza ca alocatia o sa-mi vina prin posta in iulie. Pisi, sa-ti zic un secret, eu in iulie am niste treaba la Bucuresti. Pai aduceti un extras de cont sa va vina pe card. Pisi, n-am card. Faceti-va.
Imi fac card.
Azi ma duc dupa extrasul de cont. La banca, singura femeie non-idioata din sirul de muieri care m-au plimbat de la Anna la Caiafa. E o binecuvantare sa iti zambeasca una frumos si sa iti dea ce vrei pe loc, cand din mai umbli dupa 40 de lei pe care stii ca oricum nu ai sanse sa ii primesti pana in iulie. Ea m-a facut sa suport mai usor socul ca pe card mai am 15 lei, cand eu stiam ca tata pusese 50. Aa, pai 15 ron e taxa anuala, si 20 taxa de nu stiu ce [adica pretul propriu zis al cardului]. In mod mormal, sa ma cac pe sistemul vostru bancar, dar asa calma si zambitoare cum era m-am limitat la un "multumesc" si nazat la directia muncii. In birou trona Tuta 3, care dupa o analiza cu spranceana ridicata a vestimentatiei mele si a iritatii vizibile cu care imi aclamam drepturile, mi-a trantit mucii-n fasole cu replica "pai mai fato tu nu mai esti la scoala nu ti-o mai dam pe card". Da' de ce ma rog? "pai ca banii s-a virat deja" Pai ba nene io n-am primit nimic. "prin posta in iulie" Fa n-auzi ca-n iulie am admitere. "pare rau n-am ce sa-ti fac ai terminat deja scoala nu ti-o mai dam pe card" Ce-are una cu alta, n-am inteles. Bun si pot sa trimit pe altcineva sa o ridice in locul meu? "cu imputernicire si daca nu in august da ce atata alergatura ca si-asa is ultimii bani pe care ii primesti"
Cum fa?! Adica las' ca gasim noi ce sa facem cu banii tai, tie nu-ti trebuie ca si-asa altii nu mai vezi. Ba, sa-mi bag stalpu-n sistemul vostru, o sa va frec la directia voastra a muncii in fiecare zi de-o sa-mi dati aia 40 de lei numai ca sa plec si sa va las in pace.

How LotR should have ended

2009-06-14T22:35:00.001+03:00

=))

Poveste tripartita

2009-06-14T14:47:00.004+03:00

O luam cronologic. Ca sa fie ireprosabil edificator o imagine a week-end-ului cu mine, mai precis in pielea mea.

Part one [mama ranitilor]
Vineri dupa-amiaza. Subsemnata se destinde cu un Chicken Invaders si o portie urieseasca de zarzare. Pe fundal de "Girls in tight dresses", ecranul telefonului se lumineaza si se umple de un nume neasteptat: Luci. Dupa reactia initiala de "uaaaaaaa, puli", raspund si aud o voce spasita ca de "promit ca nu mai fac" spunandu-mi ca Di vrea sa imi vorbeasca si ma roaga sa o sun. Uaaaaaa, puli iar. OK. Calling Di. Dupa ce raspunde, da si intelege-o daca poti. Sniff sniff, plang de juma de ora, ca asa si mai departe asa, sniff sniff, ca maica-mea e nebuna [lol, try mine] ca s-au aliat toti impotriva mea [imou] ca sormea ca mama ca sulea ca sniff sniff ca nu-s de acord cu the L man [d'oh] si ca ii fac viata un calvar din cauza asta, ca eu nu stiu si n-am cum sa inteleg [riiiiight] ca sniff ca nu mai are voie sa iasa din casa acuma ca sa nu se vada cu el si...si....si eu nu stiu, fir-ar a dracu de treaba sniff sniff ca se plange ca nu invata si de-aici a dat-o pe bac.
Lol.
Si mai lol e ca imi pare rau. N-am ramas cu cine stie ce concluzie etica/psihologica de pe urma Di-ei, dar macar atata lucru am bagat la scufie, ca she's a bitch si ca il iubeste. Si e nasol asa. Ca de mult ce-or sa se impotriveasca ai ei, si mai mult o sa-l iubeasca si cu si mai multa putere o sa refuze sa renunte la el. She ain't gonna give up to parents, la cat m-am dat io de ceasu' mortii, she ain't gonna give up at all si cand s-or desparti o sa fie pentru ca asa vrea ea. After all, that's my girl.

Part two [ce ma fac io la bac]
Inspirata de Bufni si Puix, care au facut de multe ori noapte alba studiind cu elocinta, m-am inarmat cu Jacobs 3 in 1, am ales prin incercate o pozitie mai putin incomoda in pat, mi-am pus de jur in jur carti de romana, foi si eseurile altora si m-am pus pe treaba. Nefacand asa ceva ever in toata viata mea de eleva, am considerat-o o datorie morala sa o fac dupa absolvirea liceului. Astfel, pana la 4 fara 20, cand am dat stingerea, i-am frecat pe Eminescu, Arghezi si Blaga, recitind cu ocazia asta Luceafarul cu neasemuit nesat, intrucat in urma zgaitului la Discovery frazele eminesciene, care pana mai ieri imi pareau construite cu singurul rol de a suna bine, mi-au revelat intelesuri nemaigasite de mine pana acum, astfel incat in planul meu de analiza al interminabilului poem au aparut sintagme ca "relativizarea cronosului" sau "distorsionarea continuumului spatiu-timp ca urmare a vitezei foarte mari cu care Hyperion realizeaza calatoria intergalactica". Dupa care, in cadrul eventualului eseu pe care il voi scrie daca voi avea inegalabilul noroc sa-mi pice Luceafarul, ar urma o secventa dedicata teoriei neverificate a gaurilor de vierme, pentru a da concretete balariilor cu care vreau, nu vreau, trebuie sa umplu 3 pagini.

Part three [vrem bors, nu cruci]
Bunica mea are o vecina construita de genetica pe scheletul stereotipic al tatei. Smulsa din mediul rural, unde ar fi stat la poarta cascand gura la toata lumea, comentand si acumuland informatii si bunuri fara intentia de a le inapoia, madam Gingaras este acea fiinta detestabila pe care as fi impins-o pe scari de la 4 ani care vine cu mainile-n sold [si si le tine acolo], se instaleaza in sufragerie, se plange ca ii e sete si e tare adormita si ce bine ar merge o cafea, dupa care ce foame a apucat-o, si incepe sa trancaneasca. Subiectul ei preferat este Dan Diaconescu, pe care il aduleaza, pe locul doi aflandu-se viata fiica-sii. Aceasta fata, alta podoaba a geneticii, nu a mai avut o ocupatie stabila de cand era eleva, schimband locurile de munca din motive ca "nu aveau automat de cafea", "nu aveam secretara" sau "nu aveam propriul meu birou". No kidding. It really happened. Diferenta e ca inainte mai angaja lumea pisi inginere. Acum e cam criza si ea e cam proasta. Motiv pentru care, dupa ce s-a maritat cu un distins domn Abuzuloaie [poreclit de tata Autobuzuloaie] si a fatat un copil despre care bunica inca mai crede ca are autism, a emigrat in Canada, care in viziunea ei e un fel de taramul fagaduintei. La cateva luni dupa plecare, madam Gingaras a realizat cu groaza ca vai, copiii au plecat fara cruce. Mai mare mirarea ca nu s-a prabusit avionul, vai cum i-a lasat ea sa plece asa? A uitat. Fugi madam si achizitioneaza un crucioi cat un iatagan, "de argint!" si repede suna-l pe Autobuzuloaie pe Skype ["schipe"] ca mama, ti-am luat cruce, da ce-a fost in capul tau mai mama sa pleci fara, lasa ca ti-o trimit io cu avionu samd. Impasibil si vizibil iritat, domnul Autobuzuloaie a replicat: "ce cruce, da-o dracu de cruce, trimite-ne naibii niste bors, ca astia n-au fir de bors aici, nici n-au auzit de asa ceva!!!"
Ca urmare, madam Gingaras face sondaj de opinie asupra plicurilor de Bors Magic si a metodelor de transport a borsului lichid, daca o avertizeaza cineva ca Bors Magic e o porcarie. Bolborosind, in tot timpul asta, convinsa ca borsul este indispendabil gastonomiei universale, "cum sa n-aiba bors?! da aia ce mananca la felu'ntai?!"

Lauda de sine

2009-06-11T21:45:00.001+03:00

Am 10 pe linie, ba!
Am ajuns sa-mi dea scoala bani! Vai de mamaliga mea!

Furtuni

2009-06-11T21:37:00.003+03:00

De cand eram mica sunt fascinata de furtuni. Nimic nu ma incanta mai mult decat sa stau sa ma uit la furtuna pe geam. Doar cand nu am altceva de facut si se intampla sa fie o furtuna afara, bineinteles. Si mai frumos e cand ii trage o rapaiala zdravana da' cu tunete si fulgere in miezul verii, cand sunt afara si nu stiu cum sa crap mai repede de cald. Cu pretul racelii care ma va tintui la pat urmatoarele zile, ies in ploaie de sub orice acoperamant am timp sa improvizez, cantand obligatoriu refrenul de la Singing in the rain, fac cateva piruete, le strig la ailalti ca-s fraieri si ca e super tare, dupa care, cand imi dau seama de ridicolul situatiei pe care mi-o creez, ma intorc razand si uda fleasca. Dati-mi o ploaie de vara, o aversa suparata si niste vant, dar vantul sa inceapa dupa ploaie, cand se uda pe jos, ca sa nu-mi ridice tot praful in viziera - hate that at storms. - si sunt pe moment multumita, simt ca viata e buna si apa e uda.
Furtuna de azi am ratat-o, ca mii de alte chestii faine, din cauza nebunei. Ea uraste furtunile, asa ca ii urez sa o prinda pe drumul dinspre Pic spre bariera, pe jos si in imposibilitatea de a face rost de alt mijloc de transport decat propriile picioare. Si sa sufle vantul cu praf, si sa tune si sa fulgere. In timp ce eu, plecata pe alte meleaguri furtunesti, sa-mi savurez propriile averse.

What I want for bac*

2009-06-10T16:24:00.002+03:00

*daca il iau onorabil.

Biju

Cercei cu pinguini

Set cu albastru si verde si perlute

Set cu verde si sidef si perle

basca

To be continued.

Cica impresii protocolare, ca tot adusei vorba

2009-06-09T22:21:00.001+03:00

La o sueta cu Enna

enna (09-Jun-09 9:39:19 PM): ai vazut, ma... ce kkt o iesit?
enna (09-Jun-09 9:39:21 PM):
Aleris (09-Jun-09 9:39:29 PM): unde?cum? ce?care?
enna (09-Jun-09 9:39:35 PM): cu protocolu
Aleris (09-Jun-09 9:39:44 PM): s-a intamplat ceva nou?
Aleris (09-Jun-09 9:40:07 PM): in afara de moacele lor plictisite de "numai tort ne-ati adus calicilor"
enna (09-Jun-09 9:41:04 PM): o avut robesta prega... azi... si o zis bogatu ca nu se astepta la ce am zis... ca voia sa zicem de olimpiade si altele....
enna (09-Jun-09 9:41:13 PM): ca nu trebea sa punem faza cu "tampitilor"...
Aleris (09-Jun-09 9:41:17 PM):
Aleris (09-Jun-09 9:41:20 PM): lol, ne reprezinta
enna (09-Jun-09 9:41:22 PM): si s-o suparat si botea.... si pavel cica...
enna (09-Jun-09 9:41:23 PM): toti
Aleris (09-Jun-09 9:41:32 PM): bine de botea imi pare bine
Aleris (09-Jun-09 9:41:35 PM): da pavel de ce naiba?!
Aleris (09-Jun-09 9:41:53 PM): bai frate voiau sa plangem in batista la ce se asteptau
enna (09-Jun-09 9:42:17 PM): nu stiu ce voiau...dar clar nu voiau ce am facut noi
enna (09-Jun-09 9:42:20 PM): ei, asta e
enna (09-Jun-09 9:42:23 PM): faptu e consumat.
enna (09-Jun-09 9:42:30 PM): astia suntem noi si astia sunt ei.
enna (09-Jun-09 9:42:34 PM): incompatibilitate totala.
Aleris (09-Jun-09 9:42:37 PM): noi am facut ce-am vrut noi si cu asta basta in fond noi am fost vedetele zilei
enna (09-Jun-09 9:42:38 PM): soarta...
enna (09-Jun-09 9:42:43 PM): imi pare rau, dar c'es la vie.
enna (09-Jun-09 9:42:46 PM): c-est*
Aleris (09-Jun-09 9:42:55 PM): macar arici a parut distrat
enna (09-Jun-09 9:43:08 PM): toti au parut distrati atunci.... intr-o semi-masura...
enna (09-Jun-09 9:43:12 PM): da cica au super comentat...
enna (09-Jun-09 9:43:14 PM): dup aia
Aleris (09-Jun-09 9:43:16 PM): daca si el s-a simtit lezat atunci cioara chiar e avion
Aleris (09-Jun-09 9:43:22 PM): care i-a
enna (09-Jun-09 9:43:48 PM): si cica bogatu s-a simtit aiurea....
Aleris (09-Jun-09 9:43:52 PM): voiau sa facem si noi ca c-u acuma sa ne scoatem servetelele si sa bocim si vai ce nepretuiti ati fost
Aleris (09-Jun-09 9:43:54 PM): de ce?????
Aleris (09-Jun-09 9:44:00 PM): ce doamne iarta-ma am zis la ea
enna (09-Jun-09 9:44:08 PM): ca nu treaba sa zicem ce am zis....
enna (09-Jun-09 9:44:13 PM): chiar n am zis nimic aiurea la ea...
enna (09-Jun-09 9:44:25 PM): se lauda ca ea e aproape de elev.... si acum de ce n-a fost?...
enna (09-Jun-09 9:44:28 PM): chiar imi pare rau...
enna (09-Jun-09 9:44:31 PM): nu pot s-o inteleg
Aleris (09-Jun-09 9:44:34 PM): nu inteleg
enna (09-Jun-09 9:44:38 PM):
enna (09-Jun-09 9:44:48 PM): trebuia*
Aleris (09-Jun-09 9:44:49 PM): ma asteptam dintre toti ea sa tina la poante
enna (09-Jun-09 9:44:53 PM): exact
Aleris (09-Jun-09 9:44:54 PM): like BOGATU
Aleris (09-Jun-09 9:44:56 PM): tantilor
enna (09-Jun-09 9:45:00 PM): pentru ca asa e ea...de obicei....
enna (09-Jun-09 9:45:14 PM): de unde sa stim noi ca ea avea un mood trist si academic?
enna (09-Jun-09 9:45:36 PM): daca voia oameni severi si impasibili....
enna (09-Jun-09 9:45:42 PM): trebe'a sa renunte la noi din prima zi.
Aleris (09-Jun-09 9:45:46 PM): si de unde sa ne asteptam ca se astepta la tipicarenii si clisee
enna (09-Jun-09 9:45:51 PM): exact
Aleris (09-Jun-09 9:45:53 PM): doar ne stie
Aleris (09-Jun-09 9:45:57 PM): c'moon
Aleris (09-Jun-09 9:46:01 PM): mon*.
enna (09-Jun-09 9:46:08 PM): nu pot sa inteleg...
enna (09-Jun-09 9:46:14 PM): si nici nu cred ca are rost....
enna (09-Jun-09 9:46:20 PM): sa ne chinuim....
Aleris (09-Jun-09 9:46:37 PM): ei, si-asa pe la scoala nu mai damtreaba cu ei ne-am incheiat-o
enna (09-Jun-09 9:46:50 PM): asa e....
enna (09-Jun-09 9:47:02 PM): da' nico zicea cica...." sa nu ne puna strame la bac"
Aleris (09-Jun-09 9:47:03 PM): deci MANALOIU vine si face poze cu noi, MANALOIU unde s-a zis de table si disperare samd
enna (09-Jun-09 9:47:04 PM):
Aleris (09-Jun-09 9:47:08 PM): si bogatu
enna (09-Jun-09 9:47:15 PM): da, surprinzator.
enna (09-Jun-09 9:47:31 PM): strambe*
Aleris (09-Jun-09 9:47:35 PM): exact ce nu-mi doream, sa plec cu gust amar din liceu
enna (09-Jun-09 9:47:42 PM): dap.
enna (09-Jun-09 9:47:51 PM): da' daca doar asa se poate pleca....asa plecam.
enna (09-Jun-09 9:47:53 PM):
Aleris (09-Jun-09 9:47:55 PM): ca ii las pe ei cu mufa-n soare asta e dar mi-au stricat si mie ziua
Aleris (09-Jun-09 9:48:04 PM): ne-au stricat-o la toti
enna (09-Jun-09 9:48:14 PM): corect....
enna (09-Jun-09 9:48:19 PM): da' tot am fost unici
enna (09-Jun-09 9:48:19 PM):
Aleris (09-Jun-09 9:48:53 PM): ar trebui un after-protocol sa le uram numai elevi cu batiste si nostalgii pt dascalii care le-au calauzit duiosii pasi ai adolescentei
Aleris (09-Jun-09 9:49:02 PM): we rule they suck
enna (09-Jun-09 9:49:29 PM): n am facut nimic cu intentie rea. daca nu vor sa ne aprecieze, nu ne rugam de ei.
Aleris (09-Jun-09 9:50:54 PM): sa mai spuna ca ei sunt dezamagitinoi CHIAR suntem
enna (09-Jun-09 9:51:02 PM): sa stii.
Aleris (09-Jun-09 9:51:10 PM): si de data asta noi avem dreptate sa fim
Aleris (09-Jun-09 9:51:28 PM): n-ai cu cine domle, niste prifisori
enna (09-Jun-09 9:51:33 PM):
enna (09-Jun-09 9:51:46 PM): alegerea lor.
enna (09-Jun-09 9:52:16 PM): i-am subestimat... sau nu i-am inteles.... sau ne-au subestiamt ei, sau nu ne=au inteles.
enna (09-Jun-09 9:54:09 PM): i'm gone...
Aleris (09-Jun-09 9:54:12 PM): okay
enna (09-Jun-09 9:54:16 PM): ne mai vedem...
Aleris (09-Jun-09 9:54:25 PM): cel tarziu la bac
enna (09-Jun-09 9:54:32 PM): inevitabil, da...
enna (09-Jun-09 9:54:43 PM): parca nu mai am chef sa vin nici la premiere
enna (09-Jun-09 9:54:44 PM):
Aleris (09-Jun-09 9:54:51 PM): da' nici eu
Aleris (09-Jun-09 9:55:01 PM): as fi venit nu de alta dar poate ne mai dadea bani
Aleris (09-Jun-09 9:55:14 PM): si na...one last look at za profi
Aleris (09-Jun-09 9:55:30 PM): dar cred ca imi ajung poze
enna (09-Jun-09 9:56:05 PM): o sa vin pentru diriga.... ar fi penal sa nu vin. da ma uit in gol, nu fac eye contact cu nimeni si plec imediat... nu vreau sa am de-a face cu copii de genu' asta.
enna (09-Jun-09 9:56:20 PM): sper doar sa nu ma impiedic
Aleris (09-Jun-09 9:56:25 PM): )
Aleris (09-Jun-09 9:57:01 PM): eu ma mai gandesc. parca la ora aia otravita s-o mai vad si pe botea
Aleris (09-Jun-09 9:57:03 PM): in fine
Aleris (09-Jun-09 9:57:20 PM): noaptea e un sfetnic bun, desi as prefera sa dorm
enna (09-Jun-09 9:57:35 PM): ar fi mult mai util...
enna (09-Jun-09 9:57:46 PM): si numaram pana la 100 inainte de zice da sa nu.

La o sueta cu Puix

Puix: zi alerix
Puix: c ai patit?
Aleris: enna: o avut robesta prega... azi... si o zis bogatu ca nu se astepta la ce am zis... ca voia sa zicem de olimpiade si altele....
enna: ca nu trebea sa punem faza cu "tampitilor"...
Aleris:
Aleris: lol, ne reprezinta
enna: si s-o suparat si botea.... si pavel cica...
enna: toti
Aleris: bine de botea imi pare bine
Aleris: da pavel de ce naiba?!
Aleris: bai frate voiau sa plangem in batista la ce se asteptau
enna: nu stiu ce voiau...dar clar nu voiau ce am facut noi
enna: ei, asta e
Puix: shi s-a suparat shi pavel?
Aleris: asa cica
Aleris: deci asta nici macar n-a fost
Puix: dar eu am vb cu ea shi nu mi se parea k s-ar fi suparat
Aleris: da pai si elena zicea k toti pareau mai mult sau mai putin amuzati dar dupa ce am plecat am fost subiectul principal de barfa gen ce nesimtiti 12 a astia
Puix:
Aleris: deci ii ziceam si ei PANA SI MANALOIU la care am vb in acelasi stil a venit sa faca poza cu noi samd
Puix: in fine
Puix: deci ma simt nashpa p bune...adik am incercat sa facem cva mai dragutz
Puix: shi ei au pus botul shi nici makr p fatza...adik asha k sa ne barfeasca...
Puix: dar in fine
Puix: prosti suntem noi k facem protocol
Puix: k la alte licee nu se face
Aleris: da frate deci noi am vrut sa fim originali si asa
Aleris: si ei
Puix: in fine...kiar ma scarbesc cu totul d faza asta...adik noi ne-am kinuit shi am incercat sa fie mai altfel
Puix: shi eu sa faca faze d genu asta
Puix: shi vb ta dk pana shi mana a gustat gluma
Puix:
Aleris: da frate deci la bogatu NU MA ASTEPTAM sa puna botu
Puix: nici eu
Aleris: a fost fun si a fost in stilul in care ne-a invatat si ne-a obisnuit
Aleris: cu lebede cu tampitilor
Aleris: ce ma-sa a fost deplasat
Aleris: parca n-ar sti-o cancelaria
Aleris: si in special
Aleris: parca nu ne-ar sti ea pe noi
Aleris: ce voia acuma sa fim ca c-u si sa plangem toti ca vai ne-ati calauzit pasii duiosi pe drumul alambicat al adolescentei
Aleris: ma lasi
Aleris: n-am fost niciodata tipicari si cu clisee-n gura si cu lacrimi pe obraz
Aleris: si pe proasta aia de pavel s-o pun sa joace baschet ca 1 la mana n-a catadicsit sa vina sa-si auda partea 2 la mana pune botul la ceva f sweet si funny
Aleris: ca de "deci da" sunt convinsa ca e si ea constienta
Aleris: si doar i-a numarat cip sau cine deci da-urile dintr-o ora sau ionela ma rog si a obs deci CARE E PROBLEMA
Aleris: de botea imi pare f bine ca s-a suparat, asta a fost suprema mea intentie
Puix: in fine
Aleris: si de cutrele astelalte
Puix: kiar mi-a lasat un gust amar toata faza asta
Aleris: manca-mi-ar perspectiva si pupa-m-ar in apropo cum ar spune diana
Aleris: da si mie
Aleris: mi-a stricat toata seara
Puix: shi mie
Puix: sa stii k
Aleris: nu ma duc nici la serbare s-o ia dracu
Puix is typing a message.
Puix: shi dk nu ne-am fi straduit as mai fi spus
Aleris: ce naiba n-au inteles din faptul ca noi vrem sa plecam din liceu cu zambetul pe buze si cu o gluma BUNA in buzunar
Aleris: ca vrem sa isi aduca aminte de noi si sa RADA
Aleris: si bogatu doamne ce cutra doamne PROASTA SUNT ca am avut dubii ca ar fi altfel decat cutra de cand a facut fazele alea de cacat si mie si ioanei si si in felul cum se poarta trebuia sa ma astept
Aleris: ca voia sa fie pupata-n cur si iote ce mirifice rezultate am avut la olimpiada gratiei doamne profesoare
Aleris: da ce ioana a zis ceva de chimie
Aleris: ?
Aleris: numa lingaul ala de turtoi a tinut sa ne aduca aminte ca el a fost la nationala la economie
Aleris: no surprises here
Aleris: io am zis ceva de franceza?cip a zis ceva de fizica? don't remember
Aleris: si ne mai si futea la melodie ca vai n-o sa va uit o sa ramaneti in istoria liceului
Aleris: ei se vede treaba ca o sa ramanem dar mie nu-mi place sa raman asa si ma cac in el de liceu ca asta a fost cuib de viespi nu liceu si duca-se dracu bine ca s-a terminat sa ma vad odata intrata la facultate si sa le mai faca pulea intalnire de 13248000 de ani

Ca asa e protocolu'.

2009-06-09T20:39:00.002+03:00

Si care v-a, daca nu-l respectati. Pentru tanci si aliterati, ca nu-mi place analfabet, protocolul e treaba aia de la sfarsitul clasei a doispea cand vine toata clasa imbracata decent si aiurea, baietii stransi in curele, vaitandu-se ca ii bat pantofii si crapand de cald la 39 de grade cu sacourile pe ei, si fetele incorsetate in diverse camasute, rochite, sarafanskaya etc, cocotate pe tocuri si ci posestuta la naiba, ca sa se adune gloriosi si atinsi de patos in fata cancelariei si sa multumeasca la toata lumea ca au facut din liceu o experienta memorabila. In cuvinte protocolare, ca "ne-ati sprijinit, ati fost alaturi de noi, ne-ati dat [un sut in cur] avant pe calea intortocheata a vietii, ca ne-ati calauzit pasii adolescentei" samd. Ca orice cenenebista care se respecta, m-am cocotat si eu pe tocurile cu care am rezistat eroic 12 ore la banchet si am compus doi bucati discursuri cu feeling, nu atat de bombonistic ca aia cu calauzitu', dar lacrimogen-paralizant oricum. Multumesc doamnei directoare, sa dea rastignitu' sa te ratacesti si sa ajungi la postarea asta, 'te-n gura, ca a facut mecla aia cand am sters-o de pe harta profesorilor, multumesc si profei de romana, te'n gura si pe tine, ca in oricare alte parti mi-ar trebui un departator sau mai degraba o ranga ca sa-mi croiesc loc, ca a fost solidara cu buna ei amica directoarea, si-a luat expresia de lezata de moarte si a refuzat sa socializeze cu noi. Bai fetelor, o cutra si-o curva, v-ati nimerit de milioane. V-ati straduit, nu gluma, sa ne faceti viata in liceu de rahat. In special madam directoare. Doar cum e vorba romanului, cine se aseamana se aduna. Bravo voua ca ati ramas impreuna, ca numa una cu celalata o sa ramaneti in cele din urma. Pana s-o da diriga pe brazda si s-o alatura si ea duetului, sa strice toata muzica, intrucat ce dracu intre doua vipere isi gaseste loc si-o tata. In special o tata Floarea ca diriga noastra Florica. La mai mare, gagici. De dragul vostru, sa va mai rad o data in nas, dar de data asta la toate trei, nu asa cu rezerve, am fost o finuta si o lady ca m-am pastrat doar pentru una, fie ea si aia sefa, deci cum ziceam, numai pentru voi scumpele mele o sa ma deranjez sa vin la intalnirea de 10 ani, presupunand ca se va face asa ceva. Eu n-o sa fac. La treburi din-astea organizatorice nu ma bag. Lenea mea imi dicteaza cu totul si cu totul alte axiome. "Nu te baga, fa. Ultima oara cand ai strans tu bani pentru ceva umblai cu saru-mana la fractu. Acuma nu mai vorbesti cu fractu. Si astia n-or sa-ti dea bani de doua ori ca ai baut tu prima tura."
La care ei ripostez lenii, "nu am baut niciodata banii altora, doar i-am fumat".
Deci nu, nu, I ain't getting into any of this class shit. Eu si-asa am fost pe langa clasa. Hai cu Miru [JoJo >:)], hai cu Puix, hai si cu Silviu, mai rarut, ca-i mai dragut, dar in rest, fara sa ma fi certat prea rau cu cineva [culmea, numai cu Ion am fost certata luni de zile], n-am prea avut treaba cu colegii - voi in branza voastra, eu in urda mea, din cand in cand hai ca mai punem de-o omlette du fromage cand se cere impetuos, gen hai sa luam filtru si sa facem cafea cu mucegai [ca Cip a "spalat" filtrul prin metoda revolutionara a scuturarii], hai sa le facem cravate la majori, hai sa ne cacam in gura directoarei, hai sa-i luam cadou aleia de geografie de fiecare data cand e ziua ei sau orice sarbatoare cumparaturistica [1 parfum+1 floare=1 10], hai sa ne ascundem in debara la romana [30 de fucking insi in 2 pe 2, don't try this at home], hai sa ne mai cacam un pic in gura directoarei, hai sa-i desenam profei de engleza o palarie in dreptul capului, hai sa-i luam dirigii atatea lalele cati ani credem ca implineste [2 observatii: 1.erau vreo 65 de lalele si diriga sustine ca e mai tanara :-??, 2.n-am inteles de ce lalele, stiam ca la mort se dau stanjenei sau asa ceva. Si numar par, oricum. In sfarsit] si intr-un final, ca tot m-a apucat o cacare providentiala...
Bineinteles ca n-am zis nimic concret de protocol, dar nu mai e nimic concret pe-aici since Di ended. Apropo, asa ca si chestie extracurriculara, ieri a fost ziua ei. Mi-a adus aminte Laura. No hai, ca daca tot am tematizat ceva vreme bietul blog cu obsesiva ta imagine, cherie, la multi ani. Mai multa lume o sa-ti ureze, cu intarziere, si fara ca tu sa-i cunosti. Da' las ca te stiu ei pe tine. Cred ca mai multi te stiu decat imi aduc eu aminte, pentru ca am pierdut firul de mai multe ori thanks to you, sugar. Da' nu-mi pare rau. Ba chiar ma gandesc ca ar fi fost fun sa o mai trag dupa tine. Mai exasperam pe niste lume, ma faceam dracului si eu muci la banchet [si cu oricare alta ocazie], mai invatam eu cand iti vedeai tu ceafa, cine stie, poate as fi resuit si performanta de a deveni emo. Asta e. I'm over you, si gata, partea nasoala e ca acuma iar ma cred astia hetero. Ba baiatule nu-s. Asta ar fi insemnat ca inchizandu-l in curtea inimii pe the unmissable m-as fi declarat lesbiana fara drept de apel. Pai ma Dorele, nici asa nu merge. Ca sa vina the unmissable acuma la mine [eu incepusem vorbind de protocol, nu? Go me] exact asta o sa fac, o sa-i inchid usa-n nas si o sa-i zic scuze sunt gay. Riiiight. Totusi, eu zic sa stea la mama lui acolo peste ocean ca pariu ca sade foaaarte bine si se preface la unison cu mine ca Beren e un personaj de-al lu' nenea Tolkien, iar Lomien e un nume absolut fictiv, de care nu a auzit niciodata si care, drept sa zica, i se pare chiar stupid.
Da deci. Protocol. Pai s-a terminat. Perfect protocolar.

The things I had to go through for this.

2009-06-06T21:47:00.000+03:00

Spin-off al vagabondajului petrecaret

2009-06-06T14:05:00.002+03:00

S-a dus si banchetul. Gata. Acum, dupa marti, cand ma voi vedea fortata de circumstante sa graiesc cuvinte de lauda iubitului colegiu in care mi-am irosit/petrecut patru ani din viata, voi putea spune linistita [metaphor!] ca nu mai am alte evenimente pana la bac. Asta excluzand factorul neprevazut care mi-ar putea aduce cine stie ce mig in curte [se pare ca a fost saptamana avioanelor care cad si tre sa intru si eu in rand cu lumea, ce, numa la ei?] sau smth in the way. Te anunt, destinule, sunt pregatita pentru orice!
Dar sa ma intorc de unde am plecat, adica la banchet.
Nu ca m-as lauda, ferit-ar, dar am reusit inegalabila [de mine] performanta de a rezista, cu stoicism, douasprezece ore pe tocuri, si nu la modul de a sta jos, ci dansand, mergand, dand cu tacu-n bila [nenimerind, bineinteles, dar bucurandu-ma de flash-back-uri din White Horse, unde faceam absolut acelasi lucru la 3 dimineata, once upon a may] si mirandu-ma de propria-mi impasibilitate fata de Jack Daniel's-ul care se uita sfidator la mine, ca si cum m-ar fi vazut din punga in care era dosit trandandu-l cu vin alb. As putea sa zic ca m-am inselat amarnic si bachetul a fost mult mai putin naspa decat ma asteptam, dar nu o s-a fac si o sa spun in schimb ca banchetul a fost super tare si m-am distrat si abia astept urmatoarea petrecere, cand o fi ea, de la care sa plec la 5 dimineata, dar sa ajung acasa la 8 jumate.
Am trait experiente emotionante vis-a-vis de proful de mate, care comportandu-se perfect natural dealtfel m-a facut sa ii intorc, metafizic, bineinteles, augustul meu dos lui Negu si sa inchei povestea de dragoste a spiritelor noastre matematice in mod echivoc. Nu avem deznodamant, dar happy end n-a fost sigur. Sa zicem ca spiritul matematic junior si-a revizuit prioritatile si a decis sa taie legaturile injective care il legau de glie. Cu alte cuvinte, se poate interpreta si ca un final fericit - pentru mine.
Of, mai vreau un banchet. Era unul din reperele alea temporale aparent intangibile. Atasat, sufixul "ce naspa o sa fie". Wrong me, I love to be wrong. Ahh ce-as mai petrece.

O veritabila necesitate

2009-06-03T21:40:00.002+03:00

Multumesc, Di, ca te-ai gandit sa intri pe mine, daca ar fi Alex si nu caroseria saturata de pufarine pe messenger, probabil te-ai alege cu mai

[the L man at her avatar, btw]

mult decat o discutie filozofica despre capacitatile intelectuale ale Maitreyi-ei.

Salvati spiritele din benzinarii

2009-06-03T21:02:00.003+03:00

And that's been my theme quote lately. Daca ati auzit vreodata de o teorie considerata absurda de multi, dar competenta de unii renegati, cum ca a avea constant ceva de facut si a nu ignora acel ceva, cum faceai pana acum, duce la depersonalizare iminenta si uneori ireversibila, sa stiti ca m-am hotarat [ce cuvant prost. A fost o actiune complet involuntara, deci mai bine spun ca s-a nimerit] ca ma pun pe treaba si implicit pe verificatul, sau combatutul, acestei teorii. Eu am dat chix. Dar oricine ar fi expulzat-o din putul gandirii a nimerit-o. Simt ca, in timpul cronologic, Alex s-a oprit undeva la o benzinarie temporala, acum vreo luna sau chiar doua - care benzinarie era defapt orizontul spatio-temporal al unei gauri negre, drept pentru care protagonista serialului nostru lacrimogen "Aleris says" a ramas frozen in time si fara drept de replica, sau macar de autor. In schimb, a venit o masinarie malefica care arata ca ea, dar e complet dezinteresata de societate, de legaturile amoroase aflate in stare de putrefactie avansata, lasate in urma de gazda trupeasca Alex, de sex sau mai bine zis, de lipsa acerba a sexului; o caroserie care seamana cu poza din buletin, dar uita sa-si ia tigari, pierde si face rost de bani fara sa se sinchiseasca si care acum se indoapa cu pufarine si se uita la Stargate, incercand sa semene cu the Alex we know and love - or so she thinks. Now that's just plain evil, sa monopolizezi pufarinele si patul in care fundul cuvioasei Aleris, trecuta in nefiinta benzinariei-gaura neagra-Mircea Eliade [asta a incercat the Alex-wannabe sa studieze azi, va urma si asta], a conturat o concavitate, si sa te uiti cu nonsalanta la sezonul 9, pe care Alex nu l-a vazut. Carcaso, ar trebui sa-ti fie rusine de tine, dar cum tu nu ai sentimente si nu prea te sinchisesti, din cate vad, decat de probleme cu litere grecesti indescifrabile sau, si mai rau, de umplutul a nenumarate pagini cu un scris infect de ingrijit, Alex would be soooo mad, despre solemnitati ca dragostea absoluta, experienta definitorie sau logodna, chintesenta ritualurilor telurice cu un caracter alchimic...nu stiu cu ce sa te pedepsesc. Ai merita sa-ti iau variantele si sa le pun pe gratar, sa rad si sa intitulez totul "Costinesti. Remember". Dar cum poor little me nu sunt decat vocea narativa [care, dupa cum spuneam cu mandrie intr-o teza acu niste ani, "vede cu alti ochi"] a Alex-ei, who's lost in translation, somewhere between the event horizon of "Proba A" and "Proba B", nu stiu sa-ti provoc decat inconveniente metafizice. And here's a big one. Sa te vad, evil device of the abyss, ce o sa zici la protocol. Sau maine, la mult-amanatul, exagerat-de-mult-sponsorizatul si prea de-profesori-populatul banchet. Woohoo, the big fuss of 12th grade. In afara de chestia aia minora cu bacul. Banchetul, pentru care fiecare pisi si/sau pasa [e greu de trasat bariera, women are just soooo difficult!] reprezinta marele eveniment monden al anului. Oh, fata. Adica fata n-am rochie. Fata n-am pantofi. Fata n-am poseta. Fata n-am programare la salon. Fata cum imi fac parul. Fata sa vin cu masina sau nu. Fata se vine cu perechi. Fata esti proasta ca nu se vine cu perechi. Fata da sunt proasta. Fata stiam. Fata hai sa-ti zic un secret. Fata si io-s proasta.
Unde nu da domnul sa mai fi auzit din cand in cand si ultimele 4 propozitii. If there were a god, I would have. Macar o data, sa ma racoresc.
Ca orice caroserie, the device nu si-a ridicat augustul nas din hartoagele cu stiinta si a rezistat eroic asaltului de girl talk. Macar la atata lucru a semanat cu ce isi mai aduce omenirea aminte din Alex. Numai ca pana si ea ar fi fost atrasa, macar o data, din greseala, cateva microsecunde, in vartej. Ar fi zis si ea ca nu stie ce geanta sa-si ia, sau ce culoare sa-si faca unghiile, sau ceva girly. Dar nu fu cazul. Stoicismul impenetrabil a demonstrat beyond any doubt ca este vorba de un intrus lipsit de orice urma de spiritualitate. O, tu, demon, paraseste aceste plaiuri si, rogu-te, ia-ti si variantele cu tine. Izbaveste-ne de culegerea ta de Poli si mantuieste-ne de impasibilitatea ta. And bring back our Alex. She might actually have something interesting to blog about.

2009-05-25T21:24:00.000+03:00

If I can stop one heart from breaking,
I shall not live in vain;
If I can ease one life the aching,
Or cool one pain,
Or help one fainting robin
Unto his nest again,
I shall not live in vain.

Emily Dickinson.

Love my daddy

2009-05-25T12:55:00.003+03:00

Go daddy, but I don't think I'm the one.

Lucy in the sky with diamonds

2009-05-24T13:15:00.002+03:00

This time it ain't about him. It's about me. And what I've been doing since I last dropped by.
La anul nu o sa ma opreasca nimeni si nimic sa ma duc la GayFest. Anul asta e bac. Peste 29 de zile. Si admitere. Care va fi over peste 2 luni. Si carnet. Pe care sper sa-l iau. Dar in special nebuna. De care o sa scap. Tata nu cred ca ar face mare caz. Nu s-a sinchisit sa ma intrebe niciodata de ce put a tutun sau de ce ma clatin pe picioare. Nu cred ca s-ar sinchisi prea mult nici daca m-ar vedea sarutand pasional o fata si/sau tinand in sus cu mandrie un steag in culorile curcubeului. Nebuna in schimb, m-ar trimite la manastire. Sa ma exorcizeze. Asa ca imi rezerv doar dreptul de a regreta circumstantele care nu m-au lasat sa ajung la Bucuresti week-end-ul asta. Si dreptul de a ma revolta impotriva fiecarui rahat de om, supposedly friend of mine, care si-a exprimat deschis dorinta de a ii impusca pe participanti, de a ii spanzura sau de a le arunca o bomba in cap. Multumesc ca n-ati facut nimic anul asta, pastrati-va pentru la anul. Cand o sa fie Bufni stundenta si o sa aiba chimicale non-user-friendly in laborator. And I will viciously sneak in and steal some of them and put them in a blender. Si o sa trimit rezultatul ramburs homofobilor mei preferati. You guys make me so....straightophobic.

I'm feelin' like Lucy. In the sky. With diamonds. Tot. Toata gama. Superb.

shopping intens si lipsa acuta de bani, i miss you, any of you, giving me a reason to live

Vine bacul, dude, si de atata sictir m-am depersonalizat complet...

i want you to be my six-month anthem, it hurt like crap, at least it was kinda fun

2009-05-09T21:56:00.002+03:00

I'm the single girl who goes out with straight couples and counts light sources while they kiss.

I'm so over you, that I know that it's you who lost. Il fac. La orice ar fi.

but you knees still make me shiver

La multi ani, hermano. Poate o sa fii si tu mai putin bulangiu. Nu de-acum incolo. Nu cer marea cu sarea. Ca stiu ca n-o primesc. Not meant for me. De candva incolo. Dar sa nu ma suni. Sa traiesti. Ca nu doresc moartea nimanui.

i look in the mirror, see my short hair and sunburnt shoulders and i still think about you and how you brought me mist instead of rain

Imi pare rau. Atat de rau.

Livin' la vida moca

2009-05-05T20:49:00.002+03:00

N-am mai activat [iarasi] de ceva vreme pe blogger. De fapt, n-am mai activat in general. Am intrat intr-o stare de hibernare psihosociofiziologica. Adica nu fac nimic. De dimineata pana seara. Si, pana duminica, de dimineata pana a doua zi dimineata. Bacu vine. Eu numar zilele. Se imputineaza. Numar in gand pana le 12 mai. Si ma gandesc ca din ziua aia mai e o luna. Deja de banchet ma desparte mai putin de o luna. Si imi vin in memorie amintiri din anii trecuti, cu rochii, tocuri si costume perindandu-se prin liceu la atestate si protocol si pe vizavi de Continental. Ce bine ca facem la Red Sky. N-o sa se mai holbeze toata fucking calea Calarasilor la cnnb-istii veniti, for once in a lifetime, la patru bolduri.
Vine atestatu. De lucrare nu m-am apucat. Adica m-am apucat, dar nu de ce trebuia. Si ar face bine s-o termine aia de-a unspea. Ca s-o folosesc io.
Vine teza la romana. E luni, si eu n-am invatat. Am si ramas fara resursele dupa care planuiam sa ma apuc de invatat. N-am mai lucrat la mate de nu mai stiu cand. Am uitat si franceza pe care o stiam. La engleza nu am vazut nici cum arata o varianta. Iar pe alea de fizica le-am pus pe gratar, in Costinesti.
A, da. Am fost la mare. In slavitul White Horse. De dimineata pana seara. Not as impressed as I should have been, if I were to take into consideration all the wow's and omg's samd. Ma asteptam sa aiba macar club si pe dinauntru, nu sa fie numai terasa. Si sa aiba o scena mai mare, si un ring acatarii pentru pogo, dat din cap si dans cand e cazul. Si in nici un caz nu am sa mai fac ce am facut deja, anume sa imi pierd o zi din viata acolo. Da frate, super tare White Horse-u', dar nu cat sa stai cu orele in el. O bere, doua, hai suficiente cat sa poti sa iesi pe picioarele tale, si gata. Plimbat pe plaja noaptea, ok. Asta imi place. Chit ca nu imi place marea. Io mi-s o munteanca. Urasc baraganul meu de bastina. Nu imi plac chestiile mari si plate. Ca marea, asa. Dar am putut s-o inghit, cu destula placere chiar, vazuta de sus de pe o faleza din capatul Costinestiului. Si aia mi-a placut. Ce mi-a mai placut? Hmmm. Ca am plecat de-acasa. Si ca mi-am luat rochite. Reduse, asa ca de 1 mai muncitoresc. Una peste alta, imi ajunge marea pe anul asta zic eu. N-am mai vazut-o de patru ani. Deja am luat o supradoza. Eu vreau la munte. Pana dupa admitere, n-am sa pup. Dar daca tot se apropie cu pasi asa repezi, cred ca ar trebui sa-mi fac bagajele de pe acum ca sa fiu eu sigura ca plec. Si sa sun si la Sighisoara, sa rezerv un pat. Ca anul asta nu ma mai intorc la miezul noptii. Ma fac pasare de noapte, plec la apus si ne mai vedem la rasarit. Si inca o tura asa, dupa-amiaza la micul dejun. Abia astept. Si dupa, Bucale. Si da-te Alice cu capul de sus, foarte sus.
Cum tot daca n-ar fi nu s-ar povesti, nu povestesc de la mare, ca nu prea am ce. Oi fi avand, si am uitat. Am avut secvente torpila, secvente treaza, secvente plina de draci, secvente hetero si secvente foarte gay. Si mi le amintesc, evident, secvential. Mi-e atat de tarsa de teza, incat cred ca o sa inchid blogul pana in anul 1.
Noapte buna.

La naiba

2009-04-27T21:27:00.000+03:00

Cheltuieli

2009-04-26T12:52:00.002+03:00

Deci, bilantul pe saptamana asta: o piesa vestimentara care nu m-am hotarat daca e tricou lung sau rochie scurta, basca alte doua carpe despre care stiu sigur ca sunt rochite, si bonus o geanta mare alb-crem, in care sa imi incapa necesitatile si inutilitatile.
Go me!
Dupa ce am pornit de fapt la shoppareala? Blugi si balerini cu talpa inalta. Dar m-am obisnuit sa-mi contracarez deceptiile cu cheltuieli pe care nu aveam de gand sa le fac.
Deci nu retractez. Go me!

Di says

2009-04-25T22:58:00.001+03:00

"manca-mi-ai perspectiva si pupa-m-ai in apropo"

zise Di si trase apa

Si se cutremura pamantul

2009-04-25T22:24:00.002+03:00

cu 5,3 grade. Si eu ca o nesimtita ce sunt, promenandu-ma prin mica gradina mare, nu am simtit absolut nimic, in ciuda faptului ca, daca ar fi sa ma iau dupa astia, traznaia a durat 5 minute all in all si 2 minute jumate cu intensitate maxima. Asa zice la ei seismografele. Dragos zice ca nebuna, care [how predictable] m-a sunat cu vocea tremuranda mai ceva ca Salome [m-am dat de gol, yeah] ca "vai, sunt speriata, tu esti bine? MARS ACASA" s-a oripilat, in fapt, de un tramvai. E interesant ca si cunostintele, inclusiv cei care stau la 10 minute de cea mai apropiata linie de tramvai, s-au zgaltait sub tocu' usii [al meu are 60 de cm grosime, ha!], deci sorry Dragos, you wouldn't make a great seismologist. Una peste alta, da bai, chiar a fost cutremur. S-o fi apucat Marianne de sarit coarda?

Eu traiesc in trecut.

2009-04-23T21:08:00.002+03:00

Fata de altii care traiesc in viitor, visand la ce or sa fie si ce or sa aiba si ce or sa conduca. Sau altii care traiesc in prezent, urla "carpe diem" la fiecare colt de strada si fiecare amarat ponosit si deprimat. Eu si iubitul meu spleen traim in armonie, in trecut. Suspin in bratele lui cand imi aduc aminte vreun amanunt. Si el ma strange in brate si mai tare. Cred ca o sa ma sufoce. Sau o sa-mi fractureze o coasta-doua. Daca se poate, aia in care m-a lovit the unmissable...once upon a december. When I used to live.

Scoica

2009-04-22T20:06:00.004+03:00

Scoica se trezeste la catva antemeridian. O ora destul de matinala, oricum. S-ar intinde, vrea sa se intinda, dar nu poate, pentru ca e scoica si scoicile nu se intind. Asa zice la otv, si scoica se uita cu sfintenie la otv. Dar noi avem de-a face cu o scoica desteapta. Care stie ca are tesut conjunctiv pe dinauntru. Si e moale. Poate ala se intinde, ca sa ii faca hatarul scoicii. Ia sa incerce ea, sa vada. Asa ca se deschide si scuipa afara locatarul clandestin, enervant, si pe care nu poate sa il injure de ma-sa, pentru ca scoica nu stie nici o limba straina. E o scoica desteapta, dar ignoranta. Locatarul clandestin se trezeste brusc si zvarcolindu-se, se ineaca, nu stie sa inoate, nici marea nu te mai scoate la suprafata de cand cu criza asta, simte ca moare, mai incearca spasmodic de cateva ori sa se agate de ceva, si se agata de aer.
Iar a nimerit suprafata. Ce naspa e sa nu gasesti scoica decat aproape de tarm, e asa greu sa mori. Dar macar ai satisfactia ca scoica te vede cand te intinzi [ca locatarul clandestin e om si poate sa se intinda] si crapa de ciuda. Atat de ciuda ii e, incat ramane crapata pana se intoarce din Risipa locatarul clandestin. Si el se strecoara la loc inauntru. Si scoica, din reflex, se inchide. Dar stie ca el e inauntru, si de-aia numai de-a dracu nu face sidef. Ce, tu ma lasi sa dorm? Te intinzi ca un marlan la soare si eu nu pot, de ce as face bijuterie din tine? Ramai asa, morman de materie. Eee.
Locatarul clandestin stie, el poate sa citeasca gandurile altor oameni si scoici si a auzit ce crede scoica lui despre el. Pizda ma-sii. Am ajuns intr-o scoica pentru ca era singurul pat care nu doare. Nu e musai sa ma placa. Si scap si de impozit. Astia nu s-au gandit sa impoziteze si scoicile, hehe. Dar cu criza asta, dracu stie pe ce or sa mai ceara bani maine.
Locatarul clandestin nu are decat un rand de haine. Pe restul le-a pierdut. E un locatar clandestin al naibii de cascat. De fiecare data cand il violeaza cineva, uita sa se imbrace si pleaca asa de-a-n pulea pe sapte carari, parca ar fi beat. Eu nu-s beat, dar iar m-au futut in cur. Ptiu, drace. Ptiu.
Avea apartament pe vremea aia, era meserie. Si in ala statea pe neve, din zi in zi mai murdar si mai sarac. Vezi? Tot mai bine asa, fara nimic. Cand ma scuipa scoica, vrand nevrand ma spal in mare. Dar de cand s-a mutat in afara Risipei, nu-l mai violeaza nimeni. A fost ok la inceput, dar acum e naspa. Locatarul clandestin are servici. Se duce intr-o vagauna, unde tremura. Nu il vede nimeni. Nu il plateste nimeni, cum sa-l plateasca?! Doar traim in Risipa. Auzi, plata. Nu il vede nimeni. Nimeni nu il baga in seama. El saluta, dar nu ii raspunde nimeni. Nu il vede nimeni. Ei se uita toti inainte. Cu ochi de sticla. Nu, pe bune, is de sticla. Lui nu i-au dat. Pentru ca pe el nu il vede nimeni. Si cred ca nici nu-l aude nimeni, dar el n-a incercat sa comunice cu ei sau sa le ceara ochi de sticla. Desi ochii lui sunt naspa. Cu ei poate sa planga. Na, plangi tu cu ochi de sticla! Aluneca si cade. Se sparge si pune de ia altul. Bataie de cap.
Nu il vede nimeni, de-aia nu il violeaza nimeni! Ah, in Risipa pana si cheful de viol s-a risipit.
Locatarului clandestin nu ii e niciodata foame! Ii intra alge in gura dimineata, in timp ce aproape se ineaca. N-a mai mancat de....pfoai. Mult tare. Nu mai stie de cand. O fi mancat vreodata? Nu mai stie. Ca si cum ar conta. Si-asa isi risipeste viata, ca toata lumea, dealtfel. Desi noaptea, cand sforaie scoica, mai sta si se gandeste: oare oamenii cu ochi de sticla isi risipesc viata? Asa ar trebui, doar stau in Risipa. Are el un fix cu oamenii astia cu ochi de sticla. Pentru ca lui i se pare ca toti au irisul verde. Dar poate ca asta e din cauza ca el nici nu vede alta culoare. Verde, verde, verde. De la apa la alge la mal, toate sunt nuante de verde. Asta trebuie sa fie, de-asta sunt toti ochii verzi.
S-a gandit si ieri la asta. Si alaltaieri. Si de cand se stie. De cand sta in scoica. Unde se intoarce acum. Si urla: Scoica, I'm hooooome! Si scoica ii tranteste un bulbucat Sugi pula. Stiti, scoicile nu pot sa vorbeasca decat o singura data pe zi, la asfintit. Taman cand se intoarce locatarul clandestin. Dar scoica nu vorbeste. Ce risipa! La cat risipesc astia ca chiorii pe uscat. Ce-ar mai fi sa risipesc si io. Las ca stie el ca il injur. Si locatarul clandestin stie, intr-adevar. Pentru ca, am zis mai sus, el citeste gandurile oamenilor si ale scoicilor. Dar pe ale oamenilor nu le mai citeste de mult. Pentru ca oamenii nu gandesc.
Si se scufunda, poate ii iese de data asta. Hac, hac, si gata cu aerul din plamani. Iar spasme. Convulsii. Dar curentul, lua-l-ar dracu, tot acolo e. Si il impinge pe locatarul clandestin paaaana la scoica. Si cand da cu varful degetelor de ea, stie sa se strecoare inauntru si gogalt! Another safe night.

Civilizatie

2009-04-21T15:41:00.000+03:00

Am vazut ceva care m-a socat azi, first time ever, si cred ca si ultima data cand o sa vad asa ceva. O gagica pe strada ajunge la chistoc. Se apleaca. Pune tigara jos. Calca pe varf, o stinge, lasand cu grija capatul celalalt al filtrului necalcat. Ca sa se aplece iarasi apoi, sa ia chistocul de jos si sa il arunce, stins, la cosul de gunoi.

M-am simtit absolut neanderthaliana, cunoscandu-mi obiceiurile de a arunca chistoace, servetele, pungi, genti, haine, caiete, oameni etc pe jos. Civilizatia asta e un semn. Vine bacu!

Vreau

2009-04-16T21:31:00.003+03:00

Vreau o casa la munte, de fapt vreau un munte aflat integral in posesia mea, pe unul din versantii caruia sa imi fac o casa. Din piatra de rau. Si cu o gradina maaare, in care sa am banci de lemn si muuuulte flori si copaci si GRAJDURI cu cai de calarie si sa stau pe o banca, in gradina mea, sa miros flori si sa ascult pasari si sa citesc, si cand ma plictisesc sa ies la calarit, si sa port rochii trei sferturi cu decolteu in V, dar nu adanc, si cizme.

Da, astea sunt ambitiile mele onirice.

Si vreau la fel de mult un apartament micut, intr-o capitala prafuita si noisy, intr-un bloc inalt, sa vad oameni ca furnicile de pe un balcon de doi pe doi cu flori si muraturi, dar sa stau pe canapea, intr-un trening jegarit, cu un stoc interminabil de tigari, cu perne peste perne, si sa ma uit la un televizor lcd la filme, toata ziua. Si sa mananc chipsuri si sa beau ice tea de lamaie, si sa fumez incontinuu, si asta fara sa ma ingras si fara sa mi se faca rau.

It's bad to be me.

Question.

2009-04-15T16:46:00.000+03:00

How far would you go for someone?

Fiecare vede ce vrea

2009-04-15T12:45:00.000+03:00

Experienta maxi-taxi

2009-04-14T17:29:00.002+03:00

Mersul cu maxi-taxi este foarte palpitant. Pentru mine, personal, e o lectie de viata de fiecare data cand il iau. Pentru ca in maxi-taxi se amesteca oameni si oameni, din toate ungherele societatii, intr-un amalgam inegal si imputit pe care il suport si chiar il analizez kilometru cu kilometru, cu castile-n urechi, chinuindu-ma sa fiu cat mai detasata de el.

In primul rand e soferul.

Nu am intalnit nici un sofer de maxi taxi cu fata de om cinstit, in care sa pot sa zic cu mana pe inima ca imi pun increderea. Moacele soferilor de maxi taxi sunt de speriat, sunt o teroare pentru mine, gingasa demoazela care stie ce risc de moarte isi asuma cand ii da aluia un leu ca s-o plimbe. Pentru ca soferii de maxi taxi sunt cei mai dementi, din cauza carora au loc cele mai multe accidente [in care nu sutn implicati betivi]. Dar asta nu inseamna ca astia ar avea mutre treze. Marea lor majoritate arata ca niste puscariasi putreziti in inchisoare niste ani, pot sa jur ca pentru viol, si pe care nu i-a primit in nici o alta parte decat ca soferi pe maxi taxi. Le-am vazut tatuajele rudimentare, pe brate si pe maini, cu cerneala proasta, cu contururi neclare. Alea sunt tatuaje de puscarias si sa ajung eu dupa gratii daca nu-i asa. Si poze cu femei. Si sani si buze si par lung. Mi s-a facut instantaneu o scarba de moarte cand am pus ochii pe respectivul specimen, un violator de cea mai joasa speta, o scursura a societatii, si eu i-am incredintat responsabilitatea propriei persone, si l-am si platit ca s-o primeasca. Dar va dati seama ca nu m-am dat jos, pentru ca aveam o treaba si un spray paralizant in geanta. Am vazut si soferi cu icoane peste icoane. Pe astia nu-i inteleg. Ca aer de infractori au toti. Nu pot sa concep cum vreunul din ei ar putea fi credincios, cand sunt convinsa ca au o familie de nespalati pe a caror mama, ca pe multe alte femei si curve, o fute in mizerie. Sunt niste maimute limitate si josnice, incapabile de aspiratii nu inalte, ci mai putin joase. Ma bucur, totusi, ca sunt soferi, si isi pastreaza ochii beliti la sosea si nu la mine.

Ceea ce ii deosebeste de restul marlanilor care put, frate, duhnesc infiorator, strigator la cer, dezgustator a jeg si mahoarca. Si taman astia se urca in maxi taxi, si se asaza langa mine. Si cum eu stau la geam, ca de obicei nu gasesc loc pe scaunele singure, si tot de obicei jegul coboara la marginea orasului, ca sa cobor trebuie sa trec cu fundul milimetric de fata lui nespalata de luni de zile si de gura lui care ar omori un mastodont. Si se da o lupta interioara in mine. Sa mai astept o statie, poate coboara imputiciunea? Asta e partea care nu vrea sa ii arate mai mult decat in mod inevitabil, a vazut deja, gandul ca o asemenea creatura ar vrea sa ma atinga fiindu-mi insuportabil de scarbos. Sau sa cobor, sa cobor cat mai repede. Pentru ca imi vine la fel de greu sa ii suport duhoarea si atingerea, caci, grasi fiind, acesti avortoni ai umanitatii isi lipesc odiosul cot de fiinta mea, oricat de tare s-ar strange ea catre geam. Si cand ies din infricosatorul maxi taxi, care se stransese in jurul meu ca o fecioara de fier cu miasme si plasmuiri otravite, aerul poluat si murdar al antiorasului in care stau mi se pare totuna cu elixirul pietrei filozofale. Atat imi e de scarba.

Mai sunt tarancile, pitipoancele, cocalarii si cuplurile formate aleatoriu din reprezentanti ai acestor categorii. Dar dupa expunerea supremului dezgust, nu pot sa spun mai mult decat ca ma incanta, singura conjunctura posibila, ma IN-CAN-TA sa am langa mine un cocalar cu burta, clatite la ceafa si haur peste haur, dar care, pana mea, sa fie spalat. Sa aiba ala toate fanteziile pe care le vrea cu sanii mei care ies inevitabil in evidenta si cu fundul meu care ii trece prin fata nasului. Sa si le tina sanatos. Ca nu m-as preta la asa ceva. Dar decat o oroare ca jafurile de oameni descrisi mai sus, prefer un maxi taxi de cocalari.

Ce e mai rau?...

2009-04-11T13:55:00.002+03:00

Ieri am descoperit, trebuie sa recunosc, cu destula surprindere, ca unele din cele mai "dure", impenetrabile, inamovibile cunostinte feminine [una chiar prietena] de-ale mele au sentimente. Nu ca ar fi fost vreo revelatie. Eu nu am revelatii. Am avut una mare, relativ recent, despre care ma tin de mult sa scriu un post de care ma tine o scama sa ma apuc. Pentru ca e atipic. Pentru ca in afara de refulari sentimentale si diverse forme de manifestare a lor, micul meu blog nu prea contine nimic altceva despre mine. Deci cine il citeste isi da seama ca, pe scurt, sunt o nefe [ricita] confuza si fraiera care nu stie ce vrea si cand i se pare ca stie, se razgandeste si face sa para ca e alegerea buna. Dar revenind. La ieri. Fete pe care nu le-am auzit never ever plangandu-se, pe care nu le-am vazut suferind in mod vizibil si pe care le-am perceput complet aiurea si inteles gresit, sau mai bine zis neinteles absolut deloc. Si care, ramase doar noi trei, nu s-au sfiit sau rusinat sa vorbeasca absolut deschis si pe fata despre x, y si z si modul in care le-au facut sa sufere, sau nu. Fete care foloseau fara jena sau second thoughts cuvinte ca a se indragosti sau prima iubire si credeau in ele, ceea ce nu mi-as fi inchipuit. Si dandu-si ele arama pe fata in front of my very astonished eyes and ears, eu nu am putut decat sa tac cu indaratnicie. Pentru ca ele vorbeau si isi expuneau viata, iar eu nu aveam ce viata sa expun. Di? Asta nu e viata. Asta nu e experienta. Asta e esec si e rusinos. Si oricum, sincer, nu m-am gandit la Di pana dupa ce am ajuns acasa. Eu ma gandeam, evident, la the unmissable, care m-a torturat toata ziua prin binecuvantata sa absenta. M-am gandit la ce e mai rau. Punandu-ma fata in fata cu R si intrebandu-ma which is worse? Sa nu ai si sa nu fi avut niciodata o viata? Sau sa fi avut o viata, sau macar posibilitatea de a iti face una viitoare, si sa o fi aruncat la cos de lasa ce esti? De frica? Sa iti aclami in gura mare presupusa prudenta, sa faci fata de martira criticandu-i fatis pe ceilalti care faceau la fel, sa te dai macho girl, giboneasa, buhuhu I'm so rough and unbreakable and I'm soooooo much better off without them si sa fii atat de convingatoare, incat sa te crezi chiar, pana la un punct cand totul devine monoton si ti se face dor si iti dai seama de crima pe care ai facut-o. Ca ti-ai asasinat prorpia viata si propria persoana, pentru ca ai fost o lasa. Si ai un feeling ca esti in continuare. Pentru ca stii foarte bine ca daca ai fi pusa fata in fata acum cu ei, ai fugi mancand pamantul. Si acum iti cauti scuze. Nu-i cunosteam! Nu stiam nici macar cine sunt, stiam doar ca am intrat in ceva ce ma depasea cu mult si nu voiam sa ma amestec in treburile lor. De ce au plecat toti, unul cate unul? De ce nu pot sa ii gasesc, sa aflu ceva, orice, despre ei de la cineva din afara cercului? De ce atatea minciuni, de ce s-au eschivat mereu cand deveneam circumspecta, unde s-au dus toti, unde sunt? Era suspect. Nu puteam sa raman acolo. Eu nu vreau o viata underground, sa imi fie mereu frica sa privesc peste umar, sa stau intre patru pereti si sa fiu ca un djin in sticla, sa vina altii la mine si eu sa ii vrajesc si sa ii inrobesc, sa devin sclav unui luuuung lant de prefacatorii. Eu nu vreau asta. Eu vreau sa fiu cu tine, cu voi, si sa pot sa va adaug la lista mea de prieteni, sa nu fiu banuitoare cand vreti sa stiti mai multe, sa nu fiu tematoare si sa imi masor cuvintele cand ma intreaba despre voi. Nu frate. Eu vreau sa fim ok si pe fata. Si n-am fost. Am fost ca voi. Era nou. Era interesant. Era el acolo, si pentru el m-am bagat. Dar mi-am dat seama in ce, so atunci am dat inapoi. N-am fost dispusa sa risc in numele iubirii. N-am fost pregatita sa fac ceea ce predic cu atata fervoare. All for love. Cacat. Eu m-am dat prima la o parte. M-am retras, m-am indepartat, am taiat-o cu ei. Vezi ce lasa ai fost? Vezi ce ipocrita, ce fantastic de ipocrita, si cum meriti ceea ce simti acum, tortura de a nu fi nimeni, de a iti fi pierdut ceea ce te definea, de a nu mai sti cine esti, ce vrei, ce cauti, ce simti pentru cine, unde te duci si de ce, ce o sa se aleaga de tine? Dar bine, dar nu as fi stiut nici daca ramaneam. Cu atat mai mult as fi fost nesigura de viitor. Dar in pula mea, stiai cine esti. Iubeai pe cine iubeai si erai cine erai si cu asta basta, in mortii ma-sii, erai ok cu tine insati si nu te dadeai de ceasul mortii pentru fitecine ca sa iti creezi iluzia unei vieti, pentru ca aveai una pe bune. Ceea ce ai facut tu este ca un avort, si esti o criminala si sa te ia dracu daca stiu pe unde o sa te tarasti si in ce hal pana o sa reusesti, daca o sa reusesti, sa te ridici in doua picioare.

Ei?.......Ce e mai rau?.....

Robbie Williams - Supreme

2009-04-11T13:50:00.003+03:00

Sounds better in English. Reads better in French.

Oh, tout semble avoir été perdu
Pas un seul coeur solitaire
Tous ont déserté les rues
Et si les plus belles sont déjà prises
Si les plus beaux sont 'comme ils disent'
Que deviens-tu?

Oh, tu prends la pause devant ta glace
Pour un nouvel inventaire
Avant d'y perdre la face
Tu veux crier au secours
Revoir la lueur du jour
Aimer encore
Aimer plus fort

Quand l'Amour n'est plus là
Que te reste-t-il pour survivre ici-bas?
Donne le meilleur de toi même
et tu trouveras l'Amour suprême
L'Amour suprême

Oh, sais-tu au moins ce que tu veux?
Est-ce la peur d'être seul
Qui t'empêche de jouer franc jeu
Entre l'amour et le plaisir
Quel est vraiment ton désir?
Tu dois choisir

Oh, oublie toutes ces choses de la vie
Qui reviennent torturer
Le grand vide de tes nuits
Prends un ticket pour Ailleurs
Sans te priver du bonheur
D'aimer encore
D'aimer plus fort

Quand l'Amour n'est plus là
Que te reste-t-il pour survivre ici-bas?
Donne le meilleur de toi même
et tu trouveras l'Amour suprême
L'Amour suprême

I spy with my little eye
Something beginning with (ah)
Got my back up
And now she's screaming so I've got to turn the track up
Sit back and watch the royalties stack up
I know this girl she likes to switch teams
And I'm a fiend but I'm living for a love supreme

Quand l'Amour n'est plus là
Que te reste-t-il pour survivre ici-bas?
Donne le meilleur de toi même
et tu trouveras l'Amour suprême
L'Amour suprême

Donne le meilleur de toi-même
Viens vivre un Amour Suprême
Tout le monde a besoin d'amour...

Donne le meilleur de toi-même
Viens vivre un Amour Suprême
Tout le monde a besoin d'amour...

To my unmissable, with love

2009-04-10T21:42:00.004+03:00

La multi ani, cel mai iubit dintre pamanteni.
Happy birthday, my most beloved unmissable one. Whom I loved as I never have before and as I hope to still be able to love again.

Iarta-ma ca nu pot sa ti-o spun in fata si ca nu as avea curajul sa iti spun tot ce vreau si am de zis.
Iarta-ma ca nu am fost ceea ce ai vrut sa fim, ca nu am fost ceea ce ai vrut sa fiu si ca nu ai fost ceea ce ai vrut sa fii.
Iarta-ma ca m-ai schimbat si ca nu stiu cum sa ma intorc la cea pe care o stii si pe care ai iubit-o.
Si pe care am iubit-o si eu.
Iarta-ma ca nu te-as mai recunoaste. Iarta-ma ca te-am iubit. Iarta-ma ca te iubesc in continuare mai mult decat sunt dispusa sa accept si inca mai mult decat constientizez.
Iarta-ma pentru Loredana, Ramona, Areea, Madalina, Carmen, Gabriela, Anca, Ioana, Roxana, Lauren si celelalte.
Iarta-ma pentru neuitatii tai ochi verzi.
Iarta-ma ca te-am cunoscut prea devreme si mi-am dat seama prea tarziu.
Iarta-ma pentru our breathtaking mindblowing outstanding sex.
Iarta-ma ca te vreau si ca imi lipsesti catastrofal de mult.
Iarta-ma ca nu am serbat 22.
Iarta-ma ca am fost absent-minded toata ziua, scazand minut de minut cate 7 ore si imaginandu-mi oare ce faci, te distrezi, cine te strange in brate, cine te strange intre picioare. Pentru ca inca te mai consider al meu, si iarta-ma si pentru asta.
Iarta-ma pentru cinci ani. Si apoi trei.
Iarta-ma ca or sa se faca sase si patru, sapte si cinci, opt si sase, si de acolo prea multi.
Iarta-ma ca o sa ne intalnim, pentru ca nu se poate sa nu ne intalnim, si nu o sa stiu ce sa iti spun.
Iarta-ma ca e ziua ta si la dracu, iarta-ma pentru tot si imi pare rau si I'd give myself up to have you again.

Chocolat

2009-04-09T20:39:00.004+03:00

Femeile sunt delicioase prin ele insele, dar cand le imbraci in ciocolata sunt irezistibile.
Le poti devora intai hainele si apoi te ocupi de ele.
Astea doua mi-au placut mie, mai putin zambetul usor talamb al celei de-a doua. Dar cine se uita la zambet cand fata are sutien de ciocolata?......

...ou pas.

2009-04-06T19:47:00.000+03:00

Quand l'Amour n'est plus là
Que te reste-t-il pour survivre ici-bas?
Donne le meilleur de toi même
Et tu trouveras l'Amour suprême
L'Amour suprême

852693406

2009-04-04T21:52:00.004+03:00

Sa nu ai mila de tine insuti; daca ai iubire, cheltuieste-o pentru ceilalti.

[E. Cioran]

Asta fac. Why don't I feel any better?

[as vrea sa ma fi nascut far away, long ago (gloooowind dim as an eeeembeeeeer) si sa fi dansat la un bal mascat cu cine vreau eu, fara sa ma stie nimeni. Si sa fiu in alb.]

Let me justify myself...

2009-04-02T20:36:00.002+03:00

Dupa5 zile de la majorat, mi-am adunat fortele si sictirul si m-am hotarat sa imi fac publica a n-a renuntare la Di, de aceasta data bazata pe mai mult decat plictiseala care ma cuprinde din ce in ce mai tare. In absenta ei, bineinteles. Caci in momentul in care apare, imi iau foc obrajii. Si ma mananca palmele. Si there.
Am intrat in baie. Cu ea. Inauntru era Amer, pe care l-am ignorat sfatuindu-l mintal sa ne ignore si el la randul lui, dar nu am intrat intr-o buda din cele 2 disponibile pana nu si-a facut el tabieturile si a iesit. Cat a stat acolo, ne-am inghesuit cum necum, izbindu-ne una pe cealalta de perete [I love that before sex], eu tragand de nasturii ei, ea facandu-mi semne disperate spre el [la care eu raspundeam placid: e doar Amer] si hlizindu-se si impingandu-mi mainile infometate departe de nasturii ei, vedea-i-as plesnind.
A catadicsit Amer sa iasa si am varat-o in buda. Unde m-am cacat in ei de nasturi si i-am ridicat camasa, am sarutat-o si, dupa ce mi-am dezlipit buzele de ale ei, mi-am desfacut fermoarul de la rochie. Si eram incinsa. Si convinsa ca de data asta nu imi scapa. Ca nu o sa reziste. Ca pana o sa sesizeze the L man ca lipsim amandoua, eu imi voi fi indeplinit deja scopul. Eram in starea aia de incendiu hormonal, cand pe barbati ii doare daca nu isi duc pana la capat intentiile, si penisul. Si fericita. Si foarte, foarte infierbantata. Cum n-am mai fost since the unmissable. Voiam cu disperare sex, atunci si acolo, cu ai mei la nici 10 metri, sub acelasi acoperis cu L, si eram atat de sigura ca il voi primi, pana mea, era ziua meaaaa, meritam, era tot ce voiam de la ea, sa ii arat ce pot sa fac, sa ajung cu limba unde scumpul ei prieten n-a ajuns decat in vis, in other words, I was desperate to fuck her brains out.

Nu.

Am ramas perplexa.
Nu?!?!?!!?
Bai....nu....adica....na....nu....pana mea....e si el aici....si....nu.
Nu.

Ea mi-a incheiat fermoarul la loc.

The unexpectedly rewarding feedback

2009-03-30T21:11:00.003+03:00

Da ba, m-am majorat. Si mi s-a terminat majoratul. Cu cate un soc pe categorie. Pe scurt, ca n-am chef de post lung acuma, a fost cea mai buna varianta din cele planificate de mine. Adica a fost fain tare. Atata tot ca n-am apucat si eu sa mananc si sa beau ceva, dar cred ca asta este tristul destin al oricarui major care se serbeaza. Anyway, toata lumea e vai ce tare a fost ce super cel mai tare majorat lalala ne-am distrat super marfa faina locatia sa mai facem unu'....
Da, fratilor, si eu vreau, dar asta e, dati voi timpul inapoi sau minorati-ma si eventual bagati-mi si niste bistari in buzunare si dam dragii mei doua pe saptamana, pana crapam dracului. Ideea generala e ca am primit felicitari de la toata lumea, inclusiv, in mod exceptional, nebuna, cu care din cauza excesului de buna dispozitie am fost mai draguta in ultimele 2-3 zile. N-a fost cu intentie, mi-a scapat, dar am fost atat de incantata ca au bagat in ei si au avut bautura si muzica a fost faina si n-am avut incidente si asa mai departe k am fost ca un emoticon, din cand in cand semi-adormit. Da, am reusit chiar si sa fumez cu babacii de fata, si ma felicit pe mine si le multumesc nepretuitilor mei prieteni. You rule, guys.

Acum stiri externe si proaste. Mi-au disparut in mod mistic doua brichete. Mai pleaca in lume asa cate una, dar doua? Eu stiam ca sunt unde dosesc eu tabacu', la locul de veci, necunoscut decat de mine. Teapa. Nu-s. In buzunare? Nu-s. De adus aminte pe unde le-am frecat lately, nu-mi aduc. Deci habar nu am. Nu imi mai ramane decat sa fac curat acolo, sa scot ambalajele vechi si scofalcite, bucatile dezintegrate din tabachera, si sa caut cu disperare in toate hainele si cotloanele pe care le stiu si pe care le-as putea nascoci, poate poate oi gasi vreuna. Macar aia anti-vant. Si poate ar fi o idee sa mut ascunzatoarea. Sau macar s-o cenzurez. Din toate locurile pe care le-am luat in considerare ca potentiale bunkere pt marlboro, nebuna si-a varat fatis nasul in toate. Mai putin in asta. Daca l-a gasit pe asta, I'm in sort of trouble. Dar cred ca totusi as fi aflat daca l-ar fi gasit. Sa fiu, nevertheless, mai atenta si mai precauta cu tigarile, brichetele samd. Nitica prudenta nu strica.

De aseara sunt fantastic de prost dispusa, for reasons I will not comment upon.

Leapsa [if I...]

2009-03-29T16:49:00.001+03:00

Daca as fi o luna, as fi mai.
Daca as fi o zi a saptamanii as fi sambata.
Daca as fi o parte a zilei as fi apusul soarelui.
Daca as fi un animal marin, as fi un delifn.
Daca as fi o directie, as fi stanga.
Daca as fi o virtute, as fi iubirea. [Asta se pune ca virtute?]
Daca as fi o personalitate istorica as fi Elisabeta I a Angliei.
Daca as fi un lichid, as fi vin.
Daca as fi o piatra, as fi safir.
Daca as fi o pasare, as fi un soim.
Daca as fi o planta, as fi un copac. Nu stiu de care.
Daca as fi un tip de vreme, as fi o ploaie de vara.
Daca as fi un instrument muzical, as fi o harpa.
Daca as fi o emotie, as fi sentimentul ala bizar gen dragoste la prima vedere, cand vezi pe cineva si ti se taie respiratia.
Daca as fi un sunet, as fi o melodie. Frumoasa. Soothing, asa. Buna de spa.
Daca as fi un element, as fi oxigenul.
Daca as fi un cantec, as fi Tonight.
Daca as fi un film, as fi Cold Mountain.
Daca as fi un serial, as fi intr-o mare dilema.
Daca as fi o carte, as fi in alta mare dilema.
Daca as fi un personaj de fictiune, as fi Susannah din Legends of the Fall.
Daca as fi o mancare, as fi pastrav la gratar.
Daca as fi un oras, as fi Sibiu.
Daca as fi un gust, as fi gustul ala de ciocolata amaruie. Dar nu foarte amaruie.
Daca as fi o aroma, as fi aia de padure. Pin. Si un pic parfumat de la flori.
Daca as fi o culoare, as fi purpuriu. Sau albastru inchis inchis. Sau alb perlat. Nu stiu.
Daca as fi un material, as fi matasea.
Daca as fi un cuvant, as fi "este".
Daca as fi o parte a corpului, as fi umerii.
Daca as fi o expresie a fetei, as fi extazul.
Daca as fi o materie de scoala, as fi analiza matematica.
Daca as fi un personaj de desene animate, as fi Belle din Frumoasa si Bestia.
Daca as fi o forma, as fi un arabesc.
Daca as fi un numar, as fi 6.
Daca as fi o masina, as fi de fapt un cal. Sau un Q5. Sau un Passat. Sau un 407. Dar serios, as prefera un cal.
Daca as fi o haina, as fi o rochie.

Already missing seventeen

2009-03-28T12:53:00.003+02:00

Cum bine zicea un coleg, in sfarsit pot sa fac legal tot ce am facut pana acum. Am inceput viata de majora la 10 fara ceva prin a imi ultrasatisface insatiabila pofta de bijuterii. Am primit 2 seturi de aur si unul de argint; diamante, rubine, safire, corale, m-am simtit ca o ducesa, rememorand niste capitole [din viata mea de minora] petrecute cu the unmissable [am plans un pic, he would be so proud of me, I really look like a duchess with this], le-am pozat de le-am tampit , le-am probat, combinat, recombinat si am reconfirmat a mia oara ipoteza ca sunt bolnava de bijuterii scumpe.

Mai am de primit ce-mi iau dezaxatii si de pe la rude, cunostinte, whatever...sa fie haine, plicuri, cercei, numai sa fie.

Daaaaaaaar cum trebuie sa mearga si ceva prost, A. nu mai vine. She just got punished. Dar a dres busuiocul, promitandu-mi ca o sa imi sarbatorim ziua de nastere doar noi doua. Which makes my fingertops go mmmmm.

Cumplitul before-party

2009-03-27T14:44:00.002+02:00

Se rezuma in mare la cumparaturi. Si nervi. Si idioti care "uita" sa-ti spuna ca nu vin si ori aflii de la cel care strange banii, ori fix in seara aia cand se face 11 si preopinentul nicaieri. Marele meu chef de majorat, de celelbrare a norocului incomensurabil ca ziua mea magica pica intr-o sambata si poate toata lumea sa vina, hazul de necaz pt coincidenta ca si majoratul meu, ca si al Laurei, pica taman in ziua/noaptea in care se schimba ora etc s-au duuuuuuuus toate pe apa sambetei acum, in ultimele 2 zile or so. Si azi in special.
Hai sa zicem ca am fost eu precauta si nesimtita si am intrebat ca taranul ala ti-a dat? Da ala? Da ala? Ca altfel n-aflam ca nu vin cutare si cutare si cutare, ca n-au catadicsit sa-mi zica. Mersi fratilor, parca n-ati mai fost in viata voastra la petreceri, alti pampalai mi-au zis mai pe la fata mai pe la spate uite frate asta e nu pot sa vin scuze mersi frumos de invitatie si hai pa. Astilalti nu s-au obosit, eee, las ca afla ea. Pai am aflat. Bine macar ca in timp util.
Si hop si Ana cu unu in plus. Nici macar ala la care ma astepta. Tac telefon, ma scuzati, nu-s 24, is 25. Dup-aia trosc pleosc da Cristi nu vine. Tac iar telefon ma scuzati, tot 24 au ramas. Si ca si cum nu as fi avut suficienti nervi ca imi oscileaza lista mai ceva ca un resort in conditii ideale, hai sa mai facem fata la o scena de-a lui Silviu - tipic, nesurprinzator, dar it never happened to me before and it was kinda disturbing to see that he actually dares - cand a aflat ca vine A. Haaaaa, ca ce, vrei sa nu mai vin, ca puteai sa zici sa nu vin , ca eu nu vin daca vine aia, tu stii cat n-o sufar tralalalalalala vrei sa-mi strici cheful si asa mai departe. Coaie, te pun eu sa te uiti la ea, sa dansezi cu ea, s-o futi, n-am inteles, pan la urma si la coada e petrecerea mea, nu? Sau am inteles eu prost si e de fapt petrecerea voastra, pe banii mei? Nu dau nimanui socoteala pt invitati. I s-o fi parand ca toti is foarte buni prieteni asa intre ei? Ca Tommy o s-o ia pe Ioana de gat [fara s-o stranguleze], ca eu o sa leg fratie de cruce cu the L man, ca Victor o sa bata palma cu Anut? Care v-a cacat ca va detestati unul pe altul, toti [exceptie L] ma iubiti pe mine si doar de-aia v-am chemat, ca si eu va iubesc pe voi [exceptie L] si daca sunteti macar un sfert din cat de maturi va credeti, o sa ma respectati suficient cat sa va tineti remarcile pseudointeligente pentru voi. Mi le spuneti la ureche, in particular, stiu cine nu suporta pe cine, deci no surprises.

Deci sunt nesimtita ca va intreb ce vreti sa beti, ca vreau sa va fac pe plac, dar sunt la fel de nesimtita ca invit pe cine vreau? Eu nu voiam whisky, eu voiam gin, dar mi s-a cerut whisky pe motiv ca "ma pis in gin, mai bine beau apa". Mersi, e una din bauturile mele preferate. Si da, cu apa tonica si cu lamaie, ca pitipoancele. Multumiti?

Bine ca n-o sa mai vad pe aproape nici unul din ei pana maine seara. Aaaa, si dupa ce ca te las sa aduci muzica, te tolerez, ceea ce e un lucru rar, si imi place sa cred ca sunt chiar mai draguta decat ai merita, iti suport scenele ca sa nu te pic de fraier in fata gagica-tii, desi pt treaba asta ai fi meritat sa-ti trantesc mucii-n fasole, mai ai si tupeul sa imi ceri, nu sa ma rogi, sa te iau din fata si sa te introduc, parca ai fi vedeta serii? Doamne, de ce te suport?

Si mai trebuie si sa ma pensez, am trait 18 ani fara sa stiu cu ce se mananca treaba asta, de ce trebuie sa aflu acum? [Poate pentru ca am sprancene de Ciuri Buri din mijlocul padurii si vreau sprancene de Homo sapiens sapiens.] Si flecuri noi la pantofi. Si suc de care n-avea la Carrefour. Si sa iau tortul. Si epilat, doamne de ceeeeee? Si manichiura. Si par. Si o tema interminabila pt luni, la fizica.

Cifre

2009-03-25T14:53:00.002+02:00

Mai sunt:

89 de zile pana la bac.
79 de zile de liceu.
118 zile pana la admitere.
190 de zile pana la studentie.
si 3 rahaturi de zile in care mai pot fi corupta.

My blogger self is...

2009-03-24T21:45:00.001+02:00

You Are a Social Blogger!

Your blog is more of a semi-private affair for your friends.

You don't consider yourself a journalist. Your blog is more of a diary.

Your blog is how you keep in touch... sharing stories, jokes, and pics.

No one outside your social circle probably gets your blog, but they're not supposed to!

Go me!

Nebuna si tehnologia

2009-03-24T20:39:00.002+02:00

Dupa o serie fenetica de restarturi, nebuna, care misuna prin spatele meu, a gasit solutia la problema: "Auzi, dar daca capacu' de la imprimanta e deschis, nu se deschide calculatoru'?"

Mentionez ca era vorba de "capacul" de la scanner, care era deschis pentru ca intentionam sa scanez o poza dupa ce se va deschide eventual calculatorul si l-am inchis pentru ca se prafuia ecranul.

rage

2009-03-23T20:13:00.003+02:00

Mi s-a facut scarba de sarcasmul meu simpatic si amuzant, vreau sa urlu si sa sparg lucruri pentru ca ma simt ca dracu si imi merge ca pula si sunt vai de capul meu si I gotta keep a smiley face and write abt it so I could enjoy reading it later and maybe feel better abt it WELL I FUCKING DON'T and I wanna staaaaaaaaaarve [nu stiu de ce] and get rid of the stupid idiotic crap invading my head, rahat de care mi-ar fi rusine sa scriu si pe un blog privat si anonim.

AAAAAAAAAAAAAAAAAA CUM SE TIPA DIN TASTATURA??????

Underworld is so much better than Twilight

2009-03-22T13:08:00.004+02:00

And this is why:

Kate Beckinsale.

In diverse ipostaze.

In mod surprinzator, my personal favourite e rolul Selenei din Underworld. Motivul evident e mai sus. Daaar, cum eu am o fixatie cu femeile interbelice, in The Aviator a intruchipat-o pe Ava Gardner aratand absolut delicios si in Pearl Harbor, unde se cam terminase treaba cu perioada interbelica, ce-i drept, a jucat-o pe Evelyn Johnson, o minunatie de femeie.

Ava

Evelyn

Cum mai am o fixatie pe femeile in corset, I present Kate as Anna Valerious, care cica era ardeleanca. I wish Transylvanian women were this beautiful.

Si totusi:

Ma mut in Danemarca!

2009-03-22T12:30:00.004+02:00

N-am mai scris de ceva vreme pentru ca recentele intamplari din viata mea nu au fost decat infaptuiri ale dementei nebunei, care e deja un subiect fumat si care nu merita nici bitii pe care i i-am alocat, d-apai unii noi. Rezumand, ma rezerv la a spune ca mi-am plans furia de cateva ori, dar I got over it, si l-am rugat pe tata sa ne faca amandorura, mai mult lui, ce-i drept, o favoare si sa scape de ea dupa ce ies eu din peisaj. Adaugand la aceasta rugaminte ochii rosii si umflati, cred ca am avut efect, plus ca dup-aia am intrebat cu cea mai mare seriozitate care sunt conditiile legale de divort in cazul in care unul din parteneri [a se citi: nebuna] nu e de acord [ceea ce se va intampla mie-n suta, ca daca ramane singura cu javra nu o sa mai aiba pe cine sa isi exercite dementa] si cum a fost cam evaziv, zicand ca se poate, dar nu stie cum, am hotarat sa intreb pe cineva mai avizat. I happen to be acquainted with a Law student, uite de-aia imi ador eu anturajul. Tipul stie probabil conditiile de divort si in plus face un gratar excelent. Aaaanywaaaay, cred ca l-am convins. Cum seria de rahaturi pe care mi le face nu se va incheia never ever cat timp depind financiar [si] de ea, o sa mai am ocazii sa il atac pe daddy si sa il sfatuiesc, tot asa, cu ochii umflati, daca se poate, sa o dea dracului. Cica o sa-i para rau de cat a muncit pentru caminul nostru familial, care a ramas doar in imaginatia lui excesiv de optimista, dar eu una as pleca si daca as lasa in spate Luvrul. Daca n-ar fi ilegal, i-as sopti asa discret sa-si foloseasca pregatirea militara si sa ii traga in glont in teasta aia in putrefactie, dar chiar nu se merita sa faci puscarie pentru o scursura ca maica-mea.

Iar am scris prea mult despre nebuna, s-o fut in gura, dar mi-e scarba. Mi-ar fi, si daca as fi baiat, si straight.

Cum tot ziceam [ziceam? sau nu ziceam? ziceam, dar nu stiu daca am scris] ca am de gand sa emigrez, cred ca imi mut tinta din Franta inspre Danemarca. Acolo, daca esti dependent de heroina, si eu am [avut] in imediata apropiere un astfel de om, RIP darling, primesti de la stat doua doze moaca pe zi. Asa ca ma las de fumat, ma apuc de heroina si pap banii statului danez, care or sa-mi furnizeze marfa. And maybe this way I'll get to see my old friend again.
Btw, nu manac rahat. Deci amigos, wanna get high?

I miss you, pal.

Avatar

2009-03-18T20:32:00.002+02:00

Daaaaaaaaar, unlike Di, who almost always has pinup girls or vampire women at her avatar, A. has a hippie straight picture.

La casualidad

2009-03-18T20:15:00.003+02:00

M-am intalnit cu A. in mall, unde ar fi trebuit sa mergem duminica seara ca sa ii fac pe plac si sa pot sa trec de la friendly la fapte.
Dar din lipsa de timp si chef am omis sa spun/scriu/ma lamentez despre parasirea mea in frig, duminica seara, timp de vreo 40 de minute, ora inaintand si A. neaparand si eu enervandu-ma din ce in ce mai tare si rugandu-ma la telefon de Ana sa se milostiveasca de mine abandonata si sa iasa in oras, ca n-are acelasi haz sa-mi fumez tigarile singura.

Am renuntat, pentru moment, la ideea de a ma lasa.

Deci dupa cum spuneam my date didn't show up, ce trist. Dau s-o sun, imi intra casuta. Guess she must have changed her number some time in the last three years since we kinda stopped talking to each other?...Yeah, that must be it. Anyway, hai sa zicem ca dau de Ana, o frec prin oras si ma intorc acasa spumegand like desgraciada, infeliz si asa mai departe.

A doua zi, offline cu scuze, probleme in familie whatever, n-am avut cum sa te anunt, nici n-am nr tau and so on. Ca de obicei, I turned all soft on myself si cu un ton de nu-i nimic pisi we kissed and made up...metaphorically speaking, of course.

Si azi, dupa o absenta messica de cateva zile, am plecat pe nepregatite sa mai caut totusi rochie la mall si in loc sa gasesc o rochie am gasit-o pe fata. And I was like omg you're so pretty. In ciuda incheieturii in ghips. And she was complaining abt her weight, and I was taking it as a joke and telling her that she looks fine, ceea ce este perfect adevaraaaaat, she is sooo my kind of girl, nu erau doar complimente gratuite, dar ea era dupa cum spuneam sooooo fucking pretty si eu aratam ca dracu. She sooooo couldn't have liked me, like not in a zillion years.

Am invitat-o la majorat, m-a invitat si ea la al ei, nu i-am dat prea multe detalii si nici ea mie ca sa putem sa keep in touch.

Si m-a rugat sa nu spun nimanui de o anumita chestie pe care nu am s-o spun pt ca m-a rugat ea si deci deja avem secrete. Next come the inside jokes, plus me spending money on her and I might just get my lustful pervert hand and lips on her. At least for old times' sake. Go me!

Aaaa, s-a tuns Di, she looked better before and A is still prettier.

Just another pretty face

2009-03-18T20:02:00.004+02:00

Am o noua fixatie. She's called Natalie Dormer. For the moment, she's blonde, but she was once a brunette. Like this:

or

or

or

[mmm]

Dar cel mai bine

That's all, folks.

2009-03-14T21:44:00.000+02:00

Nu ma duc la Arad.
Si sunt aproape dezamagita.

Uite ce-am primit

2009-03-14T16:02:00.003+02:00

Am cerut o cutie de bijuterii si am primit o cutie in care nu incap decat cercei. Am cerut ceva satinat si am primit ceva argintat. Am cerut ceva cu oglinda pe dinauntru si am primit ceva cu oglinjoara pe dinafara.

Dar e cute.

Aux gitanes

2009-03-14T14:35:00.002+02:00

Ma urmareste bacul la romana. Ma vaneaza, ma bantuie. Altfel nu imi explic cum si de ce la olimpiada la franceza am avut de tradus din Eliade. Cand am vazut numele Gavrilescu tiparit pe foaie, mi s-a intunecat privirea, m-am simtit ca si cum eu si nu el m-as fi dus la tiganci. Ceea ce e nasol rau, pentru ca nu-mi place Eliade like deloc si nici tigancile, nici macar femeile bronzate. Asta e, sunt rasista, dati-ma in judecata, nu-mi plac tuciuriii de nici un fel. Si cand mai au treaba si cu tovarasu' Mircea, care se pare ca avea o afinitate pentru indience, fie ele la mama lor sau curve la bordel, imi plac chiar mai putin, if that's even possible. Ba baieti, daca tot vi s-a pus pata pe literatura [pana acum dadeau si ei ceva gen catelus cu parul cret, sau o povestire, sau vreun fragment de prin vreo revista pe care nu si-o aducea aminte nici dracu] puteati si voi sa bagati un Petrescu, un Preda, un Cioran, ceva care sa-mi placa si mie. Cum sa ma duc eu la Arad, ba copii, daca voi imi dati Eliade?

Inspectie

2009-03-13T16:41:00.003+02:00

Domnul Jonathan alias Johnny Bravo a venit azi in inspectie la mate.
Dupa ce a asistat la ora de pe o pozitie fruntasa, domnul Bravo s-a declarat nesatisfacut de calitatea invatamantului romanesc si a sugerat ca we should DO THE MONKEY!!!

LE: Asta dupa ce a invitat-o in oras pe Simona, care l-a "condus" la/pe tabla si dupa ce ne-a aratat niste figuri de karate demne de admiratie cat era profu cu spatele.

Dovezi

2009-03-12T20:01:00.004+02:00

Ce spuneam:

capodopera suprarealista by the boys [nu ma risc sa zic men] of 12 A
inevitabilul desfasurandu-se si Ungurica si Cip demonstrand [sau demontand] mitul jertfei pentru creatieapoteoticul final
Cip absolut devastat

Ce-a zis Bigu despre toate astea:

A. from Activity

2009-03-11T21:18:00.000+02:00

Ba nene ba, iar intra A. pe mine si e all friendly ca si cum doar ce am fi vorbit la telefon.

caut rochita. [Poveste cu un dobermann]

2009-03-11T18:51:00.004+02:00

O sa-mi fac majoratul intr-un loc micut si dragut cu arcaaade si caramiiiizi dar scaune urate cu draci called Sea Man's Club. Nu e cu tema popeye decat sus [adica la parter], unde mai e cate un colac de salvare, care un stegulet, nimic batator la ochi, pentru un local cu numele asta eu as fi agatat hamace decorative bineinteles dar mai ales cateva sirene. Oricum ar fi, jos [adica la subsol], unde o sa fim noi the merry ones nu e nimic care sa sugereze apa, si foarte bine, because I don't like water.

Nebuna nu vrea sa auda de vin plus bere, si n-am reusit decat un jalnic compromis - o sa fie vin, dar nu Grasa de Cotnari. Deci o sa fie vin degeaba.

Am nevoie de rochie, am cautat, n-am gasit, adica am gasit rochii cacalau dar nimic care sa-mi placa in mod fatal sau macar care sa-mi vina cel putin grozav. La tot ce am probat, fermoarul se oprea unde incep sanii. Dragele mele tzatze nu intra in nici un decolteu din cele available pe o raza de 100 de metri in jurul domiciliului meu. O sa mai casc gura in mall, dar nimic de acolo nu mi-a suras. Nu vreau poş, nici casual, nici imopanc, nici de nunta, nici de centurista. Ce vreau, asta nu stiu sa zic. I'll know it when I see it. Fac mofturi la haine. Si pot sa bat la pariu ca singurele rochite care mi-ar fi venit erau alea cu buline, chiar pareau pe masura mea, dar mie nu imi plac bulinele.

Mi-e sila sa scriu despre şoping, urasc cumparaturile. Niciodata nu pot sa cumpar ce-mi place, ori n-am bani, ori cu-mi vine, ori are o pata fix in centrul decolteului, where everybody's supposed to be looking. Asa ca am sa povestesc pe foarte scurt o faza tragicomica pe care o cometa nebuna azi la telefon cu singura persoana care o suporta - o ex-profa de mate pensionata in curs de senilizare - despre cainii de paza. Mai precis, un anume caine al unei doamne cutareasca [aia care a lucrat la si s-a maritat cu si fi-su e in si lucreaza la] care sta pe o strada paralela cu bulevardul pe care stau eu, cam o statie de tramvai mai incolo de mine. Si la respectiva doamna a venit un tovaras hot. Aa, am uitat sa zic ca Muttley, sau cum l-o fi chemand, e de rasa Dobermann, cam cat un berbec de inalt si chipurile killer. Muttley insa nu stie de treaba asta - domnul hot a spart yala si l-a ademenit afara cu o coada de salam, nici macar de Sinaia sau Sibiu, dar mai mult decat suficient cas astinga orice impuls de aparare al javrei. Dupa care, vazandu-se afara, Muttley a facut ce stia el ca se face cand se deschide poarta - s-a dus frumos pana la colt, a facut pisu la copacel si s-a intors cuminte in curte. Si s-a culcat.
Domnul hot a apucat sa fure numai o poseta, intrucat stapana casei, exponential mai vigilenta decat un Dobermann [ca orice ţaţă dealtfel], a inceput sa tipe, ceea ce cu siguranta era infiorator. Si eu as fi fugit. Teapa si pentru hot, ca in poseta era numai portofelul cu acte. Ţaţa e acum o ţaţă fara identitate, dar macar are suficienti bani cat sa-si cumpere una noua. Dar vezi belea, avea in poseta manusile de la ma-sa, auauauuuu manusitele mele, o imita nebuna, manusitele mele, de la Sibiu mi le-a adus mama, si-s rupte si patate de cafea, dar erau de la mama, auauau manusitele mele.